Mie nu-mi plac deloc controalele organizate cu mult fast de Protectia Consumatorilor sau de alte institutii. In primul rind pentru ca un jurnalist care insoteste o echipa de control nu are nici o garantie ca chiar va putea urmari cum se desfasoara actiunea. Echipa de control are de partea sa legile care-i dau dreptul sa intre in magazin si sa verifice daca totul este in regula. Jurnalistul nu poate intra pe un spatiu privat decit daca primeste acceptul proprietarului.
In al doilea rind, nu cred ca este treaba jurnalistului sa numere cirnatii vreunui chioscar si sa cotrobaie prin magazia de alimente. Treburile astea intra in indatoririle organelor de control. Imaginati-va ca va intra in curte agentul sanitar sa controleze daca ati dat cu var. Si e insotit de vreo 20 de cameramani, fotoreporteri si redactori. Pe care ii dati afara, ca doar nu i-ati invitat sa va calce straturile cu gladiole.
Un episod din asta s-a petrecut ieri. Intr-un fast-food si intr-un magazin alimentar. Reprezentantii patronatului au dat jurnalistii afara. Corect pina aici. E proprietatea lor si aveau tot dreptul.
Din pacate, intr-unul din cazuri, s-a procedat cu nesimtire. Pentru ca lumea a invatat ca punctul sensibil al unui ziarist este scula pe care o are in grija de la locul de munca: aparat foto sau camera video. Si s-au invatat unii sa dea peste camere.
Asa a facut ieri reprezentantul unui magazin din Centru: in timp ce imbrincea un cameraman, a vrut sa-i dea peste camera. In interiorul magazinului. Afara, acolo unde nu mai avea nici un drept, trotuarul fiind spatiu public, a incercat sa traga niste suturi unui alt cameraman.
Incidentul s-a sfirsit aici. Din fericire. Insa, pina la urma, cum spuneam si in titlu, ziaristii risca sa ramina singurele victime ale controalelor. Care se soldeaza, invariabil, cu procese-verbale prin care li se pune in vedere celor gasiti in abatere sa-si rezolve problemele si cu amenzi modice.
Lasă un răspuns