Jurnalul unui outsider

Culturnicii

Ioan NEACȘU

La mijlocul săptămînii trecute aflu din ziare că va avea loc cea de a XIII-a ediție a Simpozionului Național de Estetică. Dar abia discutasem cu Geo Popa despre simpozion și-mi spusese că ministerul nu are bani, că anul acesta, ca și anul trecut, nu se organizează! De unde a făcut, brusc, rost de bani? De ce nu mi-a dat și mie un telefon, să stabilim programul, ca-n fiecare an? Este adevărat că eu vorbisem cu Ștefan Munteanu și-i propusesem organizarea simpozionului la Universitatea Bacovia, deoarece țin la acest prim proiect al meu de după ’89 și văd că Geo Popa caută doar pretexte pentru a-l evita. Alertat de Ștefan Munteanu, Geo Popa a găsit repede bani pentru a organiza un simulacru, fără să-mi spună nimic. De ce? Este vorba de mentalitatea asta de culturnic pe care o au încă mulți dintre cei care sunt plătiți să creeze cadrul organizatoric în care actul cultural să se desfășoare în deplină libertate. Pe ei nu-i interesează decît să „raporteze acțiunea”, ca pe vremea tovarășului Calimandric. Și eventual să obțină ceva beneficii… După cunoscuta mentalitate, se cred șefi, nu înțeleg că ei sunt plătiți de stat pentru a se pune la dispoziția oamenilor de cultură, a artiștilor, a celor care construiesc în spirit, nu invers. Vrea Geo Popa să considere simpozionul o „acțiune” a Casei Apostu, vrea domnul Marin Aiftinca să-l treacă pe lista de „activități” a secției de filozofie a Academiei? N-au decît. Dar să nu-l deturneze de la intenția cu care, acum patrusprezece ani, l-am pornit împreună cu Grigore Zmeu: aceea de a readuce estetica în atenția oamenilor de cultură și a publicului, după ce fusese atîția ani marginalizată, alături de genetică și cibernetică, deoarece contrazicea flagrant marxismul. Am sperat ca în acești ani să vină tot mai mulți tineri spre estetică, am sperat ca în universități să apară catedre de estetică și la facultățile tehnice, ori economice, dar văd că nici măcar simpozionul de la Bacău nu înaintează. Nimic nu se poate construi în spirit cu ajutorul culturnicilor, ei doar parazitează cultura, fie că-i vorba de un actoraș submediocru, fie că-i vorba de un profesor de filosofie care se crede filosof (chiar doi!). Jalnica însăilare de vineri nu a putut fi salvată nici de prezența venerabilului meu maestru de la Universitatea ieșeană, Al. Husar, nici de prezența bunului meu prieten Grigore Zmeu, autor al atîtor cărți de estetică încît ajung să umpli cu ele un raft de bibliotecă. Deprimat, am deschis ziarul de sîmbătă și mi-au căzut ochii pe un interviu cu poetul Victor Munteanu. Fundația Culturală „Georgeta și Mircea Cancicov”, al cărei președinte este, a realizat în treisprezece ani de existență cît toate instituțiile de cultură subvenționate de stat și ceva pe deasupra. Asemenea expresii de organizare a societății civile trebuie încurajate. Asemenea oameni, ca poetul Victor Munteanu, care nu trebuie să „raporteze acțiuni” nimănui, care tot ce face nu face din obligație, ci din bucuria creației nu doar în spirit, ci și în fapta culturală sunt adevărații creatori ai lumii în care trăim. Culturnicii, și ei, ce să facă? Mai paraziteaza ici și colo, cît pot!

ancicov”, a

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!