Jurnalul unui outsider

Munca degeaba

Ioan NEACȘU

Un reporter de la un post de televiziune i-a întrebat pe doi țărani care stăteau la bufetul din sat cu niște halbe goale în față, de ce stau degeaba.
– Decît să muncim degeaba, mai bine stăm degeaba! a venit răspunsul, comentat apoi de reporter: cîștigul pe care l-ar obține cei doi dacă ar munci în București ar fi oarecum egal cu un pachet de țigări plus costul transportului, așa că oamenii preferă să nu muncească, decît să muncească degeaba.
Aparent, ei au dreptate. Spun numai „aparent”, deoarece după logica asta nimeni n-ar trebui să muncească. Motivația exclusiv financiară a muncii îi face pe mulți să adopte filosofia celor doi țărani. Eminescu spunea că un neamț, dacă este pantofar, visează să facă cei mai grozavi pantofi din lume; un olandez – dacă este morar, visează să facă cea mai fină făină din lume; un român, însă, visează să fie funcționar la stat, sau pensionar, ca să ia niște bani fără să facă nimic! Se pare că nu s-a schimbat mare lucru în mentalitatea noastră în ultimele două secole. Sigur că motivația financiară este importantă, dar nu ar trebui să fie singura. Filosoful Mihai Sora a scris, acum vreo zece ani, un eseu intitulat „A fi, a face, a avea” în care analizează cele trei modalități de ființare a omului în lume. Este important să ai avere, dar tot atît de important este și să faci ceva. Se spune că un om într-o viață trebuie să facă o casă, o fîntînă, un pod, să planteze un copac, nu să se gîndească toată ziua la bani. Țăranii din reportajul televizat cred că dacă nu cîștigi bani „muncești degeaba” și de pe terasa crîșmei contemplă strada plină de gropi, șanțurile înfundate cu gunoaie și bălării, gardurile căzute și casele nevăruite, socotind nu cum ar arăta satul dacă ar pune mîna pe lopată, ci cîte pachete de țigări sau halbe de bere ar cîștiga dacă ar încerca să muncească. Faptul că un ofițer indignat de atitudinea unui tînăr sinistrat care se uita la soldați cum cară nămolul din curtea casei sale fără ca el să miște un deget, a dispus ca soldații să nu mai muncească în ograda respectivă mi se pare normal. Am admirat o femeie energică de pe Valea Muntelui care spunea că nu are nevoie de pomană, că-s oameni harnici și gospodari, își vor reface gospodăria, autoritățile să-i ajute doar cu materiale de construcții. Asta este, cred eu, modalitatea cea mai bună de a-i ajuta pe oameni. Nu pomana socialistă, care-l face pe om leneș, suspicios, gata oricînd să fure, dar nici ideea liberală că fiecare trebuie să se descurce cum poate, care-i face pe cei mai slabi să renunțe la muncă, să desnădăjduiască. Subsidiaritatea creștin-democrată, care presupune că statul îl ajută doar pe cel care se ajută singur, că trebuie ajutat doar cel care are un proiect viabil, dar nu are forța de a-l finaliza, este calea de a reconstrui casele, podurile și drumurile distruse de ape. Nu trebuie încurajat cel care stă la crîșmă ca să nu „muncească degeaba” amintindu-și de vremea cînd stătea tot „degeaba” în timp ce elevii și soldații veneau să-i strîngă recolta de la geace. Comentariul pe marginea a ce a făcut celălalt rău, încurajat – din păcate, de televiziune, trebuie înlocuit cu atitudinea pozitivă izvorîtă din ceea ce ai făcut tu însuți bine. Jeluirea trebuie înlocuită cu plăcerea de a munci. Dincolo de calculele financiare, oamenii trebuie să caute și alte valori: bucuria de a face, bucuria de a comunica, bucuria de a trăi în lumina credinței creștine.
Cei doi țărani care preferau să stea degeaba, decît să muncească degeaba, iroseau de fapt singura avere pe care o avem toți la fel și de valorificarea căreia depinde viața noastră: timpul, pe care este o crimă să-l pierzi la crîșmă cu o halbă goală în față. Din păcate, gestionarea acestei averi este un secret pentru cei mai mulți dintre noi, dar despre asta voi vorbi în articolul următor.a degeaba

Ioan NEACȘU

Un reporter de la un post de televiziune i-a întrebat pe doi țărani ca

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!