Jurnalul unui outsider

Marea Adunare Națională

Ioan NEACȘU

Ca răspuns la ultima bombă lansată de domnul președinte de la Cotroceni în legătură cu parlamentul unicameral, domnul Ion Iliescu a spus, pe bună dreptate, că asta ar însemna o revenire la Marea Adunare Națională, care era și eficientă – deoarece în cîteva zile adopta toate legile prin ridicare de mîini, și ieftină – deoarece deputații stăteau tot anul „în cîmpul muncii”, doar cele cîteva zile cît ținea sesiunea fiind „scoși din producție”. Aș mai adăuga fapul că s-ar rezolva și problema clasei politice, deoarece în Marea Adunare Națională erau prezenți, pe lîngă nomenclaturiștii de drept, un număr proporțional de tineri, de femei, de muncitori, de țărani (obligatoriu în costume naționale!), toți mari specialiști în elaborarea legilor… Un conducător al Rusiei postsovietice spunea despre Sovietul Suprem că avea deputați precum o mulgătoare fruntașă dintr-un colhoz din Kazahstan, care nici nu știa limba rusă, dar era instruită să moțăie cuminte în scaun și cînd se punea ceva la vot să ridice mîna.
Uriașa formă fără fond care a fost democrația socialistă nu este, însă, o soluție pentru actuala formă fără fond care este, în mare măsură, politica românească. Dacă trebuie să admit criticile aduse partidelor și parlamentului de către domnul președinte Traian Băsescu, nu pot fi de acord cu soluția pe care vrea să o impună, mai ales că are năstrușnica idee de a organiza un referendum, cînd specialiști în drept constituțional, istorici, politologi, oameni politici adevărați, ziariști, în sfîrșit – cei care cu adevărat pot lua o decizie în această problemă cardinală spun că parlamentul unicameral nu este potrivit pentru România. Problema eficientizării se poate rezolva prin legi și regulamente care să impună un anumit ritm, deși este discutabil dacă elaborarea legilor trebuie judecată după cantitate, nu după calitate. Cît privește numărul parlamentarilor, el poate fi chiar mai mare într-un parlament unicameral, depinde de norma de reprezentare, care se stabilește tot prin lege.
Eu văd parlamentul reformat în sensul că el trebuie să devină cu adevărat expresia politică cea mai înaltă a țării. Ar trebui ca partidelor să le fie rușine să trimită în fruntea țării oameni neinstruiți și dotați intelectual cu totul și cu totul modest. Pe vremea lui Gheorghiu-Dej era un banc: se zice că vine la Dej un coleg de la Bîrlad, muncitor ca și el, care îl roagă să-i dea și lui o funcție. Dej îi propune să-l facă ministru, dar muncitorul, modest, refuză. Refuză să fie și secretar de stat, și director general, și director, apoi Gheorghiu-Dej, supărat, îi spune: „Mai mic nu te pot pune, deoarece de aici mai în jos trebuie să știi carte !” Din păcate, bancul este, cel puțin pentru parlament, valabil și astăzi.
Am mai propus ficțiunea care urmează, cum văd eu un Parlament al României, dar profit de prilejul oferit de domnul președinte pentru a mai spune o dată această frumoasă poveste: Senatul ar trebui să fie compus din cîte un senator pentru fiecare județ, ales uninominal, prin tururi de scrutin. Ar fi senatorul de Bacău, senatorul de Iași, senatorul de Cuj etc. La acești reprezentanți ai județelor ar trebui adăugați senatori de drept: capul Bisericii Ortodoxe, ca biserică majoritară, capul Armatei, președintele Academiei Române, foștii șefi de stat, care n-ar mai trebui, după ce au fost conducători ai tuturor românilor, să se întoarcă în partide (aș zice „să coboare”!). Acest „sfat al înțelepților” ar trebui să aibă puteri pe măsura valorii lui, care ar exprima ce are mai valoros țara. Numărul lor, în jur de cincizeci, ar fi mult mai mic decît acum. Cît privește Camera Deputaților, aici ar fi laboratorul legislativ, unde partidele ar duce lupta politică după regulile democrației, reprezentate de deputați aleși pe listă nominal, astfel încît electoratul să aleagă nu doar partidul, ci și omul de pe lista partidului care să-l reprezinte. Și aici numărul de mandate s-ar putea reduce la jumătate, dar nu trebuie judecat meschin, ci trebuie ca specialiștii în domeniu să spună care este numărul optim ce satisface și reprezentativitatea, și eficacitatea acestei „camere a reprezentanților”.
Evident, din acest colț de pagină eu nu fac decît să-mi spun punctul de vedere, al unui „outsider”, dar mă înscriu astfel la cuvînt în această dezbatere publică inițiată de domnul președinte Traian Băsescu.
ice, deoarece în Marea Adunare Națională erau prezenți, pe lîngă no

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!