Jurnalul unui outsider

Europa din noi

Ioan NEACȘU

Domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu a prezentat în Parlament un raport în care s-a ocupat mai ales de integrarea României în Europa. S-au obținut succese mari în 2005, dar anul care vine este hotărîtor. Probabil se vor securiza frontierele, probabil se vor construi mai mulți kilometri de autostradă decît în toți anii postdecembriști, probabil vor ajunge cîțiva hoți, botezați „corupți”, la pușcărie, probabil sistemul judecătoresc va începe să funcționeze normal. Probabil se va mai vinde ce a rămas nevîndut pînă acum, dar cu asta ce-am făcut, vorba lui Constantin Tănase? Vor ajunge românii să trăiască mai bine? Dar ce înseamnă să trăiești mai bine?
Dincolo de confortul material, indiscutabil important, este necesar un confort spiritual, mult mai greu de obținut. România va fi membră a Comunității Europene pentru rațiuni pe care analiștii politici le întorc pe toate fețele, nu vreau să reiau discuția. De la revelionul viitor, toți românii vor avea pașaport european. Ei, și? Vom da toți buluc în Spania să culegem căpșuni, sau ne vom petrece vacanța obligatoriu pe Coasta de Azur? Vom avea salariile aliniate la cele din Europa, iar funcționarii noștri vor deveni, brusc, politicoși, prevenitori cu publicul?
România va intra în Europa la 1 ianuarie 2007, dar românii cînd vor intra? Mai mult decît autostrăzi și frontiere securizate, avem nevoie de propria noastră evoluție, a fiecăruia dintre noi, spre lumea civilizată. Pe drumul spre Europa au plecat cu mult timp în urmă treizeci de milioane de români, dar fiecare merge pe culoarul lui. Nu contează faptul că unii s-au stabilit în Australia, alții în Canada, sau în toată Europa. Jumătate dintre ei au ajuns de mult în Europa. Sînt însă cîteva milioane bune care nu vor ajunge nici peste zece ani! Problema lor nu este nici autostrăzile, nici frontierele, nici chiar justiția sau salariile. Problema lor este mentalitatea formată de-a lungul a zeci de ani de domnie a bunului plac, formată de-a lungul a zeci de ani de umilințe, care strîmbă sufletul și-l înstrăinează pe om de sine și de Dumnezeu. Gropile din șosele pot fi reparate, dar ce ne facem cu gropile din suflete? Este necesar ca oamenii politici cu adevărat patrioți, dar mai ales societatea civilă să-i ajute pe românii rămași în urmă, deoarece riscăm să avem imigranți din propria țară, incapabili să se integreze. Este necesară mai ales o stimulare puternică a inițiativei personale, în bună tradiție liberală. Statul să elaboreze doar cadrul și să fie un arbitru drept, așa cum încearcă, în ciuda tuturor opozițiilor, actualul guvern. Cel mai greu lucru va fi o reformă reală a administrației publice. Cu mulți funcționari de pe vremea tovarășilor, „învechiți în rele”, cu tineri care se grăbesc să învețe comportamentul levantin de la veterani, este greu, dacă nu imposibil să construiești o administrație funcțională, transparentă și permisivă pentru inițiativa particulară. Îmi amintesc de o vacanță la mare, petrecută împreună cu Iulian Antonescu. În prima zi de sejur, de frică să nu rămînem fără bilet de tren pentru întors acasă, am plecat la Mangalia, la agenția CFR, să luăm bilete. Aici era o coadă mare, iar funcționarii de la ghișeu nu se grăbeau deloc, vorbeau între ei, vorbeau la telefon, mai plecau la o țigară. Oamenii așteptau cuminți, obișnuiți cu acest comportament. Marele istoric ajuns acum nume de muzeu, cu histrionismul atît de cunoscut care-l caracteriza, a făcut un pas în mijlocul sălii de așteptare, a luat un aer marțial și a început să vitupereze, spre uimirea celor de la coadă: „Așa a fost și este funcționarul balcanic: leneș, prost și indolent!” De cîte ori ajung în fața unui ghișeu, îmi amintesc această scenă: nimic nu s-a schimbat în comportamentul funcționarului român.
Fiecare dintre români înaintează pe culoarul său spre Europa. Mai repede sau mai încet, cu entuziasm sau cu părere de rău, dar înaintează. Important este ca pe drum să lase obiceiurile levantine, dar să nu părăsească propriile noastre valori. Ajuns în Europa, românul nu trebuie să fie un cetățean de nicăieri, un apatrid, ci trebuie să fie recunoscut ca purtător al unei culturi care a dat lumii valori fără de care însăși Europa nu ar putea fi definită.
Peste un an România va fi parte integrantă a Uniunii Europene. Dincolo de dimensiunea economică, politică, chiar militară, mai importantă este adeziunea fiecărui român la Europa. Pentru asta, fiecare trebuie să descoperim Europa din noi… mai bine? Dar ce înseamnă să trăiești mai bine?
Dincolo de confortul material, indiscutabil

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!