Jurnalul unui outsider

Dreptul nostru la telecomandă

Ioan NEACȘU

Televiziunea este, față de presa tipărită, un fel de bombă atomică față de o mitralieră. Impactul mediatic uriaș pe care îl are face din micul ecran cea mai eficace armă cu ajutorul căreia se manipulează nu doar cumpărătorii de detergenți, ci și alegătorii, chiar și politicienii. Privatizarea accesului la programele posturilor de televiziune face din firmele de cablu nu doar o afacere ca oricare alta, ci un mijloc de presiune mediatică periculos. Atunci cînd aceste firme fuzionează, cum se întîmplă în Bacău, se creează un monopol care diferă mult de cel creat deja în domeniul surselor de energie, deoarece afectează nu doar ființa biologică a românului, ci și ființa noastră spirituală. Consiliul Concurenței, O.P.C.-ul, C.N.A-ul nu știu să se fi implicat, deși cred că situația este mai gravă decît în domeniul gazelor naturale, de exemplu, sau al electricității.
Se spune că atunci cînd nu-ți place un program de televiziune, sau îl crezi nepotrivit pentru copii, ai la îndemînă telecomanda, poți schimba canalul, sau pur și simplu poți închide televizorul. Ușor de spus, greu de făcut. Sigur că poți alege altceva, dar trebuie să ai din ce alege. Atunci cînd, vorba ceea, ai „șapte feluri de bucate, tot fasole mestecate”, nu prea ai de ales. Noua grilă de programe a companiei de televiziune prin cablu a scos programul care transmitea Sfînta Liturghie, a scos programul care transmitea lecții pentru învățămîntul la distanță, dar a introdus un program de teleshoping, ca și cum nu avem sute de minute de reclame pe toate programele. În anul francofoniei, cînd se face atîta caz de francofonia românilor, ca și cum am fi un fel de Congo, programul EuroNews în limba franceză a fost înlocuit de cel în limba engleză, nu mai există nici un canal de limbă franceză, doar TV5, care este de fapt TV5MONDE, nici măcar inofensivul ARTE n-a scăpat de expansiunea agresivă a canalelor de limbă engleză, de fapt un fel de „americană” care nu-i deloc o dovadă a aspirațiilor noastre proeuropene. A fost scos și programul televiziunii spaniole, deși mii de băcăuani au lucrat, lucrează sau au rude în Spania. Sînt ocupate două canale cu Antena1, pe motiv că pe unul din ele transmite un post local, ca și cum nu există un alt post local care transmite pe aceeași frecvență cu PROTV, fără să ocupe două canale.
Ar fi prea mult să atribuim factorilor de decizie din compania de cablu cine știe ce intenții obscure, poate nu-i vorba decît de bani, idealul lor fiind să ocupe toată grila cu programe gratuite, dar trebuie să apărăm dreptul telespectatorului la telecomandă, dreptul de a avea de unde alege. Evoluția spectaculoasă a internetului poate ne va face, în cîțiva ani, independenți de cablu, așa cum telefonia mobilă a înlocuit, rapid și irevocabil, pagerele. Pînă atunci, însă, grila de programe a companiei de cablu este o problemă nu doar comercială, ci și culturală, și educativă. Nu mai trebuie să existe educatoare care să refuze copiii pe motiv că-s violenți din cauza televiziunii, nici telespectatori care își scot televizorul din priză pe motiv că nu au ce să vadă; nu-i interesează doar reclame și manele. Dreptul cetățeanului de a-și alege sursa de informație înseamnă nu doar dreptul de a butona telecomanda, ci și dreptul de a alege dintre mai multe companii de cablu. Monopolul în acest domeniu ar trebui interzis prin lege. Dacă nu, vom fi mereu dependenți de politica de programe a unui singur distribuitor, vom alege doar dintre programele pe care vrea el să ni le ofere. Vom avea o grilă doar cu sport, manele și teleshoping! Cunosc un important scriitor care mi-a spus că nu are televizor. Poate exemplul lui va fi urmat de mai mulți, poate chiar vom putea fonda un partid al celor fără televizor în casă!ca de programe a

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!