La datorii suntem tari!

Ieri (că tot era zi de marți!), Banca Națională a României a dat publicității „Balanța de plăți și datoria externă” la 31 decembrie 2012. Documentul face o comparație seacă între 2011 și 2012. Dacă este să fim optimiști irecuperabili, am spune că „stăm bine!”… Adică, ne-am împrumutat mai puțin de la FMI (2,14 de miliarde de euro, față de 2,31 în 2011…) și a mai scăzut datoria public garantată de la 1,466 miliarde, la 1,426… Și cu astea s-au cam terminat veștile bune!

În schimb, datoria externă pe termen lung și mediu a ajuns la 78,742 miliarde de euro (față de 75,929 miliarde în 2011). Această sumă cuprinde și împrumuturile contractate de entități private. Efectiv, datoria publică directă este de 23,598 miliarde. Banii aceștia au fost luați de Ministerul Finanțelor și alte autorități publice locale pentru a asigura fucționarea acestui stat fragil. În plus, guvernele ce s-au perindat pe la Palatul Victoria au garantat împrumuturi în valoare de peste 1,4 miliarde de euro. Sunt bani luați de firme private sub protecția autorităților publice. Atunci când vor falimenta, Statul va achita creditul acestora…

Ceea ce-i îngrijoarează pe cei responsabili cu finanțele țării este faptul că – morți, copți! – BNR trebuie să ramburseze celor de la FMI câte 3,5 miliarde de euro atât în 2013, cât și în 2014. Creditorii noștri mai așteaptă câte un miliard în fiecare an de la Ministerul Finanțelor. Și nu vorbim de plata dobânzilor aferente acestor datorii: asta înseamnă alți bani, altă distracție!

Acum vreo trei – patru săptămâni, ne bucuram că s-a „înfuriat” leul nostru și că s-a „rățoit” la euro. Am spus și atunci, spun și acum: avem de-a face cu fonduri speculative care au intrat în țară ca de fiecare dată când se anunțau noi obligațiuni de stat. Străinii vin în România, cumpără lei și fac depozite bancare la dobânzi de neimaginat în Occident (5,5 – 6,5 la sută pe an!). Însă așa cum vin, tot la fel plecă sumele acestea. În 2012, au plecat din România, după scadența unor depozite și obligațiuni, 3,355 miliarde de euro! Adică aproximativ cât deficitul nostru bugetar. În scriptele Băncii Naționale există depozite ale nerezidenților de peste 7,8 miliarde de euro. La un moment dat (când dobânzile nu vor mai fi atât de atractive sau când în alt colț al lumii, în Asia sau în Africa, vor exista oferte investiționale speculative mai bune), aceste aproape opt miliarde vor dispărea din țară. Atunci leul se va deveni muribund… Iată de ce nu-și permite domnul Isărescu să scadă dobânda de referință și cea de refinanțare: ar însemna să lovească în aceeași măsură în dobânzile la depozite. Ar alunga miliarde de euro din România! Așa că speranța celor care așteaptă scăderea dobânzilor la credite este aproape deșartă. Doar un reviriment excepțional (și inimaginabil!) al economiei naționale ar susține un asemenea exit al speculatorilor străini. Cine să mai creadă astăzi în minuni?!…

Ștefan RADU