Situate la doar șapte kilometri de orașul Bacău, izvoarele curative cu apă sărată de la Sărata au reprezentat aproape o jumătate de veac unul dintre punctele de atracție ale băcăuanilor. Totul a început în jurul anului 1890, cînd au început să devină cunoscute apele de la Sărata. „Grație serviciilor oferite de maeștri birjari precum Fieraru sau Stanciu, boierii și negustorii băcăuani făceau adevărate călătorii, considerate de «bon ton», pentru tratament la Sarata. Unde mai pui că izvoarele erau cunoscute pînă la Paris, unde ajungeau ambalate în flacoane speciale ce erau inscripționate cu numele comunei (pe atunci Sarata). Odată ajunși la poalele dealului, orășenii găseau la săteni «budanele» (cădițele) cu apă încălzită, numai bună pentru băi. Și atunci, ca și acum, se făceau tratamente pentru afecțiuni renale, hepato-biliare, boli de nutriție, gastro-intestinale etc. Cazați la casele dimprejur ori făcînd cale întoarsă cu trăsura, ei plecau avînd ca amintire una dintre vederile ce erau emise cu imagini de la Sarata”, ne-a povestit profesorul Eugen Șendrea, expert în patrimoniu.
După 1944, lucrurile s-au schimbat. Băile Sarata au căzut în uitare. Deja în anii ’68 – ’70, locurile altădată înțesate de trăsuri, erau pustii. Abia în jurul lui 1987, C.A.P. Nicoale Bălcescu a construit o clădire lîngă izvoare, terminată în pragul anilor 1990. În fine, la un an și jumătate după evenimentele din decembrie ’89, la o licitație organizată în iulie 1991, hotelul de la Sărata a intrat în posesia Episcopiei Romano-Catolice de Iași, devenind „Centru de spiritualitate și tratament balnear „Fericitul Ieremia”.
Pînă anul trecut, drumul pînă la Băile Sărata era un adevărat coșmar. Hîrtoape la tot pasul, gropi și șanțuri cît vezi cu ochii, totul părea o piatră de încercare pentru cei plecați cu gîndul de a mai urma un tratament la băi. Între timp, șoseaua a fost asfaltată pe o bună bucată, iar de la asfalt și pînă la Centrul de spiritulitate și tratament balnear „Fericitul Ieremia” nu mai sunt decît vreo doi kilometri. Am plecat și noi la drum, curioși să vedem ce se mai întîmplă în cunoscuta „stațiune”. Am nimerit o vreme întunecoasă, care amplifica sentimentul singurătății, ce domnea la orele amiezii satul Sarata. De cum am intrat în sat, am zărit, undeva, la marginea pădurii, o clădire impunătoare din cărămidă arsă. Am mers cu mașina pînă la vreo 2-300 de metri apropiere. Mai mult nu se putea. Resturile proveninte din indundațiile din iulie erau unul dintre principalele obstacole, chiar dacă au început să se colmateze. Am coborît și am parcurs restul drumului pe jos.
Am zărit în sat vreo doi copii și cîțiva oameni cu treburi. În rest, pace. Am intrat în Centrul „Fericitul Ieremia”.Medicul Mariana Vlad, cunoscătoare a stațiunii de peste 30 de ani, ne-a invitat în cabinet. „După venirea comuniștilor la putere, prin 1948, vechea casă, pe care o puteți vedea în poză pe hol, a spus Mariana Vlad, a fost naționalizată și a fost folosită de fabrica «Steaua Roșie», actuala Letea, pentru tratamentul muncitorilor. Însă în scurt timp a fost lăsată de izbeliște. Abia prin anii 1975-1980, O.J.T. Bacău a dorit să ridice aici un hotel impozant, cu zece etaje, dar în urma unor studii au conchis că sursa de apă este foarte mică și n-au mai făcut nimic”, ne-a povestit ea. Așa au rămas treburile pînă în 1987, cînd C.A.P. Nicolae Bălcescu, unul dintre cele mai bogate la acea vreme, a avut bani și a construit clădirea care există și acum. Lucrările au durat pînă în 1990, evident cu numeroase reveniri asupra proiectului inițial, întocmit destul de prost.
Anul de răscruce l-a constituit 1991. „Atunci s-a organizat o licitație, la care a participat Teatrul Bacovia, Fabrica de Bere Selena, și Episcopia romano – catolică, care acîștigat” își aduce aminte medicul. Amenajate ca Centru de spiritualitate și tratament balnear „Sfîntul Ieremia”, băile Sarata au intrat repede în circuitul balnear. „În anul 1992, am lucrat din plin și vara, și iarna, a precizat Mariana Vlad. Veneau oamenii pentru tratamente de două săptămîni. Era bine. Și atunci, ca și astăzi, ofeream tratamente la cadă, cu apă încălzită de noi, piscină în apă minerală rece, în sistem de ștrand, gimnastică medicală, masaje, tratamente pentru diverse boli și cură internă. Am început cu prețuri foarte mici și totul a mers bine. Aveam și bucătărie, adică oamenilor li se asigura și masa”.
Însă situația economică din țară a afectat și regimul de la băile Sarata. Acum, un tratament complet costă, pentru două săptămîni, în jur de un milion și jumătate de lei. Iar cazarea este de 100.000 de lei pe noapte, de pat. Nu se mai asigură masa, fiecare vine cu mîncare proprie. În ciuda prețurilor piperate, și vara acesta la băile Sarata au venit cîteva sute de oameni. Dificultățile au apărut după inundațiile din iulie, cînd barajul ridicat în spatele centrului a fost depășit de rezidurile aduse de ape, lăsînd în stațiune urme neplăcute.
Am plecat de la Băile Sarata, nu înainte de a face un scurt popas la piscina din spatele hotelului și la izvoarele situate la cîteva zeci de metri mai sus de Centru. Au trecut boierii, au trecut trăsurile, vom trece și noi, însă izvoarele de la Sarata vom rămîne. Ne-a rămas gustul amar al nepăsării autorităților față de această comoară a naturii, o posibilă „Perlă a Moldovei”, ce-ar fi putut deveni băile Sarata. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns