Una dintre ultimele întrebări pe care i le-am pus lui Andre Muit a fost dacă va rămîne definitiv în România sau se va întoarce în țara lui natală. La fel de prompt ca și atunci cînd își propune să facă ceva, Andre Muit a dat un răspuns surprinzător. „Ceea ce nu știe multă lume este că, la Bacău, se află cea mai mare organizație din țară din punct de vedere a investițiilor. Nu știu să existe alta la fel de mare. Centrul Lalelelor, de exemplu, este singurul de acest gen din România”, a spus el. Replica lui a fost surprinzătoare tocmai pentru că părea, inițial, să nu aibă legătură cu întrebarea. Andre Muit, însă, a lămurit lucrurile în următoarele minute.
„Cînd investițiile se vor opri, ne vom gîndi să stabilizăm proiectele existente. Adică să punem foarte bine la punct ceea ce s-a făcut deja și apoi vom hotărî ce facem. Dar nu vom da centrele la stat pînă nu ne vom convinge că totul e în regulă”, a explicat președintele Asociației Betania.
Andre Muit a mai spus că dorința lui este, cel puțin în acest moment, de a extinde activitatea asociației prin noi și noi proiecte. „Cînd văd că pot să fac atît de multe lucruri aici, mă trage inima să rămîn. Dar, dacă aș sta degeaba, nu, n-aș rămîne”, a adăugat el.
Andre Muit s-a obișnuit la Bacău. Cel mai mult îi este dor de mama lui, însă și în relația cu părinții, președintele Betaniei a vrut să-și spună punctul de vedere. „La noi, tînărul, cînd a plecat de lîngă părinți, a plecat. Asta nu înseamnă însă că nu rămîne în relații bune, însă e altfel. E un pic mai distant”, ne-a explicat Andre. El a recunoscut că legăturile de familie de aici îi par puțin nefirești, ba, uneori, chiar îl irită interesul vecinilor și a oamenilor în general față de ceilalți. „E o caracteristică, probabil, din Est”, a glumit el.
Și, totuși, Andre Muit se gîndește că va veni și momentul în care va trebui să ia o hotărîre vizavi de viitorul lui și al familiei sale. „La un moment dat o să mă întorc în Olanda. Poate peste cîțiva ani, sau poate la 60 de ani. Nu știu. Dar mă voi întoarce”. (Pagină realizată de Eduard ADAM)
Lasă un răspuns