Hai, ba, guvern, desleaga odata gura sacului cu banii de salarii, ca nu stam toata ziua la coada! In lacomia si demagogia populista a parlamentarilor romani pomenile electorale sint de capatii pentru realegerea lor in „virful trebii”. Nu-i doare pe ei unde mi-e rusine mie sa spun de salariile profesorilor, sa zicem. Doamna Ecaterina Andronescu (cu legea ei de 50% cresteri salariale) nu se gindea la leafa amarita a bugetarilor. Se gindea, lacom, la veniturile ei de 185.000 ron pe an, care (marite cu inca jumatate) ar ajunge la cca. 280.000. Adica 2, 8 miliarde lei vechi. Unui profesor de gimnaziu sau liceu i-ar trebui vreo zece ani ca sa cistige cit missis Caty intr-un an, chiar daca i s-ar dubla actuala leafa. Daca presedintele ar promulga legea asta aberanta, legea ar fi lege si pentru ea si pentru parlamentarii aderenti, a caror buzunare s-ar umfla pina sa le crape. Ametitele de sindicate nu sesizeaza smecheria si baga bugetarii in greva. Pai, cum sa prinda spilul, cind mai marii sindicalisti au invatat capitalismul dupa Marx si ideologia dupa Engels si Lenin, cu lupta lor de clasa. Daca-l invatau dupa Max Weber ar fi descoperit cu totul altceva. Lor le sint simpatice explicatiile domnilor Iliescu si Geoana, care zic ca stiu ei ce se petrece in maruntaiele capitalismului, ca piata e animata de un singur element numit PROFIT. De acesta trebuie sa profite tot omul, indiferent de efectele catastrofale de mai apoi ale pietei libere, asemanata cu o jungla. Jungla fiind, de unde, prin urmare, morala in acesta lupta dura. Cum, necum, Guvernul liberal trebuie trintit, fiindca nu deschide sacul cu bani si blocheaza nesatioasa baroniada. E mult mai comod sa ne intrecem care da mai mult. Mai mult decit face, adica. Nu-i de mirare ca apropiata campanie electorala se profileaza pe criterii populiste: partidul nostru a dat, a lor n-a dat, al nostru a facut si-a dres, al lor nu. Criteriile moralitatii, ale onestitatii, responsabilitatii si pragmatismului natural nu functioneaza, iar amenintarile crizei financiare mondiale inca nu spun nimic romanilor. Ei sint aiuriti cu promisiuni si-si zic: „sa se dea, sa se mareasca, ce-mi pasa mie de Bursa si Rasdaq ala, ce astia imi dau mie sa maninc?” Nu, dar semnaleaza faptul ca Romaniei ii mai trebuie la buzunar inca 100 milioane dolari pentru a satura lacomia si pretentiile populiste. Oare, enormitatea cifrei nu ne spune nimic? Daca toti miliardarii romani de top si-ar da averile pe gratis si tot n-am stringe suma asta astronomica. Lucru ce nu se va intimpla niciodata, iar lacomia ni se va intoarce in git.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns