LACRIMI DE CROCODIL Sindicaliștii de pe platforma petrochimică Borzești, scut pentru Iacobov

• nouă lideri de sindicat de pe paltforma petrochimică Borzești în frunte cu președintele CNSLR Frăția au ieșit la rampă în favoarea Rafo • ei susțin că articolele din presă despre Corneliu Iacobov pun în pericol rafinăria oneșteană • toți s-au arătat îngrijorați de soarta societăților de pe platforma petrochimică Borzești, care depind din punct de vedere al lanțului de producție de funcționarea Rafo

Pentru prima dată de la apariția în presă a dezvăluirilor legate de Corneliu Iacobov și afacerile legate de Rafo, cineva s-a gîndit să răspundă într-un mod original ziariștilor care s-au lovit doar de uși închise la conducerea rafinăriei. Sindicatul din rafinăria oneșteană, condus de Ion Marian, care și-a atras alături pe președintele CNSLR Frăția, Gheorghe Huluță, și pe ceilalți lideri de sindicat de la societățile de pe platforma petrochimică oneșteană a decis ieri să organizeze o conferință de presă, nu la Onești, ci în Bacău. Poate că intervenția lor a fi fost benefică, dacă nu ar fi fost atît de transparent modul în care au încercat să-l scoată basma curată pe Corneliu Iacobov și să împingă în față interesele salariaților, care ar fi periclitate de materialele apărute în presă la adresa patronului de la Rafo. Intervenția lor creează cu atît mai multe suspiciuni în privința bunelor intenții, cu cît, pînă acum, nimeni din conducerea societății nu a catadicsit să stea de vorbă cu ziariștii, fiind ori într-o perpetuă ședință, ori avînd telefoanele mobile închise. În plus, poate deloc lipsit de importanță este și amănuntul că liderul Sindicatului Rafinorul, Ion Marian, este membru al PSD și consilier județean din partea partidului aflat la guvernare, poziție similară cu cea a liderului CNSLR, Gheorghe Huluță, și el consilier din partea PSD.

Liderii de sindicat din marile întreprinderi oneștene, în frunte cu Gheorghe Huluță, s-au arătat îngrijorați de soarta a mii de salariați de pe platforma petrochimică Borzești, firme care depind de funcționarea Rafo. Susținînd că sînt purtătorii de cuvînt ai intereselor salariaților de pe platformă, liderii de sindicat au arătat că închiderea Rafo ar duce automat la disponibilizări masive de la toate celelalte societăți care depind economic de rafinărie. Sindicaliștii au explicat că Rafo, Carom, Chimcomplex și Uton au fost gîndite să funcționeze într-un sistem unitar, în interdependență. Dacă Rafo ar fi închisă, toată platforma petrochimică ar fi afectată, iar existența industriei din zonă, pusă sub semnul întrebării. „Vedem toate aceste atacuri din presă ca pe atacuri la adresa societății, chiar dacă, în subsidiar, ele au tentă politică. Înainte de privatizare, Rafo, raportată la celelate cinci mari rafinării din țară, era cea mai bună unitate din țară. Acum, a ajuns, pe nedrept gaura neagră a economiei. Pe noi nu ne interesează cine este în fruntea Rafo, pentru noi un singur lucru este important: să avem de lucru, să nu se mai întîmple ca rafinăria să fie închisă și salariații să stea mai mult în stradă”, a susținut Ion Marian, liderul Sindicatului „Rafinorul”, chiar de la începutul întrevederii cu ziariștii.

„Cumpărăm scump și vindem ieftin ca să facem protecție socială”

Liderul rafinorilor a încercat să explice modul în care s-a ajuns ca Rafo, societate căreia la privatizare i s-au șters penalitățile și majorările de întîrziere dar și, în premieră, o parte a datoriei nete, să aibă datorii de 7.000 de miliarde de lei numai la bugetul statului. „Noi cumpărăm țiței la prețul de cotație de la bursa modială și îl vindem la preț social. Dacă astăzi benzina s-ar vinde cu un euro pe litru, așa cum este în afară, de mîine n-am mai vorbi de datorii la Rafo. În schimb, explozia de prețuri ar fi catastrofală. Statul ar trebui să-și asume responsabilitatea să acorde o subvenție la benzine și motorine și, astfel, Rafo să poată ieși din această situație”, a mai spus Marian.

El a mai arătat că pentru Rafo rămîne o singură problemă „grea”: datoriile comerciale către SNP Petrom, în valoare de aproape 2.000 de miliarde de lei. „În prezent se discută cu SNP pentru o eșalonare a datoriilor începînd cu ianuarie 2004. Noi nu am mai luat petrol de la SNP din februarie 2002, dar datoria către ei a rămas neachitată. Avem speranțe ca planul de eșalonare să fie semnat cît de curînd”, și-a manifestat încrederea Marian. De asemenea, el a mai vorbit și despre o eventuală eșalonare a datoriilor către bugetul statului. Despre un lucru a evitat, însă, să vorbească liderul de sindicat: Rafo Onești este singura rafinărie din țară care plătește țițeiul importat, la livrare. Motivul? Rafo și-a pierdut credibilitatea în fața partenerilor externi pentru că nici pînă în prezent nu și-a achitat datoriile către Glencore-Mansfield, care în februarie 1999 ajunseseră la 15 milioane de dolari. Așa că în vreme ce toate celelate rafinării cumpără petrol cu un termen de grație ca variază între 30 și 120 de zile la plată, Rafo este obligată să dea banii chiar de la livrare pentru că altfel nu i-ar mai vinde nimeni petrol.

„Cînd se bat bivolii în baltă, mor broaștele”

Așa și-a exprimat, plastic, teama Costel Comănici, liderul de sindicat de la Carom. El a încercat astfel să arate că interesele celor mari s-ar putea să nu coincidă cu cele ale salariaților, care ar avea numai de suferit de pe urma luptelor de culise mai mult sau mai puțin fățișe date între cei care au interese divergente în ceea ce privește Rafo. Ținta liderilor de sindicat, conform spuselor lor, o reprezintă interesele salariaților, ale căror locuri de muncă ar fi periclitate de dezvăluirile din presă despre Corneliu Iacobov. Acesta a și fost de altfel, asimilat cu însăși rafinăria. „Cînd cineva atacă societatea, atunci nu mai țin cont nici de acționari, nici de politic”, a amenințat Marian. Nici Gheorghe Huluță, liderul CNSLR Frăția, nu s-a abținut să nu comenteze situația. „Noi discutăm de societate, că datoriile sînt în curtea societății și nu în buzunarul nu știu cui. Prin Iacobov este atactat salariatul și platforma care trăiește de pe urma Rafo”, și-a anunțat și liderul CNSLR Frăția intențiile belicoase la adresa tuturor celor care ar avea de gînd să mai vorbească de rău de spre Iacobov. Acuzați că au organizat conferința de presă pentru a manipula ziariștii, liderii de sindicat au sărit ca arși: „Cum adică, trăiți cu impresia că noi apărăm interesele acționarilor? Nu este adevărat. Noi vorbim numai în interesul salariaților”, a precizat Huluță manifestarea de simpatie către Iacobov.

Mai temperat, a intervenit în discuție și liderul de sindicat de la Uton care a arătat că închiderea rafinăriei ar avea repercusiuni grave asupra cîtorva mii de salariați și indirect și asupra familiilor acestora. „Dacă se închide Rafo, în spatele celor 3.000 de salariați de acolo se duce totul de rîpă ca un tăvălug. Carom ar fi prima lovită, iar acolo sînt vreo 1.800 de salariați. Ar urma apoi Chimcomplex, cu încă 1.200 de oameni, și apoi Uton, cu 630 de salariați. Toți acești oameni ar urma să fie dați afară și este firesc să fim îngrijorați”, a spus și Teodor Vasiliu, liderul de sindicat de la Uton. Deși ziarișii i-au întrebat de liderii de sindicat de unde provine această teamă că Rafo Onești ar urma să fie închisă, nimeni nu a putut da o explicație precisă. Așa cum nimeni nu a putut explica cerebral de cînd sindicaliștii s-au transfoirmat în emisarii patronatului de pe platforma oneșteană. (Mirela ROMANEȚ)