Lacrimi si emotie, la serbarea de Craciun a copiilor cu deficiente fizice si mentale

Asociatia Betania a organizat joi, pentru cei 24 de copii cu deficiente ai Centrului de Zi, o serbare in spiritul sarbatorilor de iarna, care sa-i determine sa uite, chiar si pentru citeva clipe, de povara pe care o poarta de la nastere. Asezati cuminti, in salonul de primire al centrului, micutii priveau curiosi la cei care venisera sa se bucure, impreuna cu ei, de spiritul magic al Craciunului. Bradul frumos impodobit si incintatoarele colinde interpretate de angajatii Centrului de Zi al Asociatiei Betania si-au facut loc in lumea copiilor care traiesc, poate din vointa neinteleasa a unei forte divine, intr-o alta lume, si au darimat stratul de tristete ce-i invaluie pe cei tintuiti in scaune cu rotile si care n-au apucat sa-si bucure parintii cu „primii pasi”. Clinchetul vesel al clopoteilor le-a facut palmele sa se uneasca in batai de frenetica admiratie.
Chiar daca deficientele de care sufera i-au facut sa se exprime cu greutate, o parte dintre copii le-au recitat parintilor si celorlalti musafiri o serie de poezii, i-au urat si le-au dorit un an nou mai bun, mai vesel, asigurindu-i, din priviri, ca totul nu se poate indrepta decit inspre mai bine. Cei marcati de dismorfie particulara, intirziere mintala si aberatie cromozomala numerica, intr-un cuvint, de sindromul Down, au privit cu cea mai mare curiozitate sosirea Mosului. Pentru ei, chiar si mesele pe care le iau zilnic sint, de fiecare data, in premiera. Intirzierea mintala este cea mai importanta trasatura clinica a sindromului Down. Gradul intirzierii este invariabil, oligofrenia atinge, pe alocuri, stadiul de idiotie. Copiii afectati sint persoane lente, pasive – stau ore intregi in aceeasi pozitie, agitind obiectul sau jucaria repetat, indefinit.
Ca o dovada, parca, a magiei din jurul acestor sarbatori, Mosul a reusit sa-i scoata, pentru citeva clipe, din lumea lor. Cu o atingere calda pe obraz, el le-a inminat copiilor cadourile alese cu grija. Ca parca, dintr-odata, valul de ceata din ochii copiilor cu Down s-a indepartat, au murmurat un multumesc timid si s-au intors nerabdatori la locurile lor, pentru a cerceta plasele pline ochi. La finalul serbarii, in aer plutea ceva misterios, care a mentinut, secunde bune, o liniste deplina. Parintii si-au imbratisat copiii si ei le-au multumit din ochi celor de la centru, care au grija, in fiecare zi, sa le fie mai bine, pentru clipele minunate de care au avut parte.