Lecția de limba română

Schimbări prin „părțile esențiale”

• felurite numerale și… politica n resursele expresive ale limbii române

Orice absolvent de gimnaziu și liceu știe că numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr abstract (2^2#4), sau concret (doi elevi, două mere); sau ordinea numerică a ființelor și lucrurilor (al doilea, a treia); și că, în afară de numerale cardinale și ordinale, mai sînt și colective (amîndoi, tuspatru), fracționare (doime, treime), multiplicative (înzecit, însutit), distributive (cîte doi, cîte două) și adverbiale (o dată, de două ori), toate avînd posibilitatea să devină valori expresive ale limbii literare, ca în „Amintirile” lui Creangă: „Ia poftim de-ți lua din masa noastră oleacă de gustare și-un pahar, două de vin”; sau din „Poveștile” sale: „Și merg ei o zi, merg două, și merg patruzecișinouă, pân’ ce, de la o vreme, le intră calea-n codru”. Sau exprimarea valorilor neprecise prin forme de plural, ca în poezia lui Eminescu: „Și căi de mii de ani treceau / în tot atâtea clipe”.
Ceea ce nu știu elevii noștri (și nu numai ei) este să răspundă la întrebări de ordin politic, cum ar fi: Cine este „number one” în statul nostru „național și democrat” de astăzi? Care este al doilea om în statul nostru, ce ține locul președintelui cînd este plecat din țară? De ce nu i se acordă președintelui ales deplin respect și cinstea ce i se cuvine, ca în toate celelalte state democratice din Europa? Sau care este pe primul loc dintre cele trei puteri ale statului democrat: Legislativă? Executivă? Judecătorească? întrebări la care nici politicienii nu pot (sau nu vor) să răspundă. Darămite elevii!? Au auzit ei cîte ceva despre… „regele fotbalului”, ori despre „împăratul rromilor”. Dar despre fostul rege al României, nici atîta, că-i tabu. Politicienii, însă, știu foarte bine cine este „…..one” în statul român, dar cîtă vreme n-a fost „alesul” lor preferă să-l bălăcărească în tot felul de scandaluri și procese, decît să-l cinstească ori să-l sprijine în politica de integrare a României în U.E. Cît despre „al doilea” și „al treilea”, „aleși” președinți ai Senatului și Camerei Deputaților de „două treimi” de o „soluție imorală”, s-au legat de scaunele înalte și le rîde în nas „majoritarilor”: „Noi de-aicea nu plecăm!” strigă ei, ca și „revoluționarii” lor aflați într-o grevă politică în fața Parlamentului.
Care dintre cele trei puteri este mai… puternică? Este dificil de răspuns cîtă vreme într-una din ele (cea judecătorească) au fost „bătuți în cuie” tot „unu și unu”, din „vechea gardă”, din vremea comuniștilor. Tot așa cum au procedat, de-a lungul guvernării lor, și în celelalte instituții ale statului (Administrație, învățămînt, Cultură, Sănătate etc), unde mii de „foști” ne dau lecții de cinste și dreptate (comunistă). Uneori își arată mușchii o a patra sau a cincea putere: sindicatele, prin greve sau mineriade; sau presa, prin anchete, dezvăluiri și campanii mafiote.
Avem o Constituție, votată, pare-mi-se, de cel mult o doime din cetățenii țării, cu destule „lipsuri”. Nu știm nici măcar ce formă de stat avem: Republică Populară? Republică Socialistă? Sau Republică Parlamentară? „România, stat național” – atît. Nici măcar Republică Parlamentară, sau Prezidențială, cum se află destule state europene. De forma de stat Monarhie (Regat), nici n-au vrut să audă „tovarășii părinți” ai Constituției – Iorgovan și Predescu, și mai ales noul prezident al „revoluționarilor”, care au considerat-o „depășită”, deși monarhiile europene prosperă și o duc „bine-mersi”.
Așa că hai mai bine să ne întoarcem la alte valori expresive ale numeralului care îmbogățesc limba noastră: „Limba vechilor cazanii/ Care-o cântă/ Pe la vatra lor țăranii”. Să urmărim expresii și locuțiuni în care au intrat ca elemente componente numerale, la Creangă: „Și una-două, la pupăză!”; „Nu se dă prins cu una cu două”; sau din folclor „Zecile” (de pogoane) mărită secile (sterpele); „Sutele (de milioane) mărită slutele”. Unde este acel politician despre care să spunem: „o dată om!”; sau „o dată și jumătate (formă de superlativ – extraordinar?). Dar e mai bine „să fim cu ochii-n patru” cînd un politician „face pe dracu-n patru” să-și salveze o afacere; ori în Parlament ține un discurs a la Farfuride: Dați-mi voie… la 34, 54, la 64, la 74 asemenea și la 84… Iată dar, opinia mea… Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica… Căci politica, la fel ca și numeralul, nu se schimbă decît… prin părțile sale esențiale… (Prof. Marin COSMESCU)stră oleacă de gustar

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!