Lecția de limba română

Vorbirea „flexibilă”

* Pronumele și… prenume de renume
* Alte resurse expresive ale limbii

După cum se știe, „partea de vorbire flexibilă „, pronumele, ocupă cele mai multe pagini din manuale și gramatici, inclusiv cea a lui Măcărescu, din care Davidică și Trăznea „dondăneau ca nebunii” acele „promune conjunctive” de dativ și acuzativ: „mi-ți-i, ni-vi-li, me-te-îl-o… Dintotdeauna pronumele a dat bătăi de cap elevilor, de la clasa întîia pînă la bacalaureat, nu numai pentru respectarea regulilor de ortografie în lucrările scrise, ci și pentru că sînt de mai multe feluri, ținînd seama de anumite criterii (semantic, morfematic, flexionar sau sintactic): simple sau compuse, personale, reflexive, posesive, de întărire, de politețe, relative, nehotărîte, demonstrative și negative; pe lîngă faptul că unele dintre ele devin adjective ori locuțiuni adjectivale (Ce fel de oameni sunteți? Fiecare om își poartă crucea). Mai ales prin funcțiile sintactice pe care le poate avea în propoziție, pronumele devin resurse expresive ale limbii române, fie ca subiect (trăiască ai noștri!, cîți se prezintă la examen?); ca nume predicativ (ce-i al tău e și al meu); atribut pronominal (lauda de sine nu miroase a bine); complement (altora le dă povață, dar pe sine nu se învață); circumstanțial (e altul care cîntă mai bine decît mine?); apoziție (eu, unul, nu m-aș încumeta). Dar și în construcțiile care implică participarea afectivă, așa-zisul dativ etic (mi-ți-l trînti pe zmeu; să mi te gătești ca un mire); sau și prin adjectivul posesiv (atunci lupul nostru începe a mînca hulpav); sau prin construcții redundante (ale simbolurilor): „A veni ea și vremea aceea”, „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?”; sau pronume în dativ posesiv: „Deasupra-mi teiul sfânt / Să-și scuture creanga”; ori la întrebuințarea neutrală a unor pronume: ceea ce (nu știu nici măcar ceea ce vorbesc muritorii), una, alta (vorbim noi mai de una, mai de alta), ăsta (ăsta să-ți fie norocul); sau prin schimbarea sensului persoanei (ce ție nu-ți place, altuia nu-i face; nici tu casă, nici tu masă); ori cu pluralul autorității (Noi, Ștefan Voievod), al modestiei („Ce vrei tu? – Noi? Bună pace”), sau al solidarității („Ce ne facem noi, Patrocle?”).
Mai exista și tendința de substantivizare a pronumelui, parțială sau totală (Eul meu se răzvrătea împotriva acestei tiranii; ai mei nu mă băgau în seamă, Și el e de-ai noștri); sau prin folosirea pronumelui de politețe („Mai auzit-ai dumneata, cumnată?, Ce ți-am făcut eu matale? Hai să-ți dau tălica un pahar de zaibăr!). Ca și construcțiile echivalente cu pronume de politețe din cronici : „Să trăiești, Măria ta!”; sau ironice, din basme: „Alta nu mai știu nimică, întunecimea ta”.
Se mai întîlnește și azi confuzia dintre pronume și prenume (numele de botez al unei persoane) cînd auzi: „Numele și pronumele dumitale”; după cum se face caz și de derivatele substantivului numem cu prefixele: re și supra; dacă prin renume înțelegem: faimă, reputație, celebritate, porecla supranume presupune ironie, ca în „Peneș Curcanul”, de V. Alecsandri: „Ne dase nume de Curcani / Un hâtru bun de glume; / Noi am schimbat lângă Balcani / Porecla în renume”. Dar în trecutul nostru istoric prenumele unor voievozi au fost asociate cu trăsătura lor caracteristică (psihică sau fizică) care îi singularizează în istorie: Ștefan cel Mare și Sfânt, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Ion Vodă cel Cumplit, Vlad Țepeș, Mihnea Vodă cel Rău, Ferdinand Intregitorul. Spre deosebire de personalitățile politice de azi, a căror „poreclă” e suficientă ca să aflăm prenumele și numele lor: „Tribunul” – pentru a-l numi pe cel care vorbește mult și sforăitor în adunările publice; „Bunicuța” – pe tartorul revoluționarilor din decembrie 1989, mii de „nepoței” care au beneficiat de tot felul de daruri; „Prostănacul” – o poreclă inventată chiar de fostul șef al FSN – P.S.D.-ului; sau „Patru Case” (și mai nou, „Nepotul Mătușii Tamara”) dat pe mîna Parchetului (DNA), „Marinarul” – porecla dată unui fost și actual „căpitan de navă”, „Slăbiceanu” – pentru un premier care nu s-a arătat destul de „tare” vizavi de anticipate etc… (Marin COSMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!