• legea a intrat în vigoare de la sfîrșitul anului 2001, însă autoritățile și șefii instituțiilor publice nu sînt deloc dornici să o promoveze • fiecare cetățean are dreptul să ceară de la orice instituție publică informațiile de care are nevoie • solicitarea poate fi făcută scris sau verbal • dacă vreun funcționar comod vă refuză, puteți să-l acționați în judecată • așa veți primi și informația cerută, dar puteți fi și despăgubit material • instituția la care lucrează funcționarii reclamați trebuie să vă informeze despre sancțiunile pe care le-a luat împotriva acestora
Probabil celor mai mulți dintre noi li s-a întîmplat în ultimii ani să meargă la o instituție publică, să ceară o informație și să fie refuzat sub diverse forme. Fie ni s-a trîntit ușa în nas, fie am fost amînați pînă am renunțat „de bună voie”. Aproape în nici una dintre situații funcționarii nesimțiți nu au fost trași la răspundere. Degeaba s-au plîns cetățenii că respectivii salariați lucrează la o instituție publică și că lefurile lor sînt plătite din banii noștri. Cine să-i tragă de urechi? Șefii n-au avut interes să facă lumină în propria ogradă. Pentru că lucrurile nu mai puteau continua așa, a apărut o lege care să-l protejeze pe omul de rînd de tupeul și reaua-credință a funcționarilor plictisiți. Legea accesului la informații a fost publicată în decembrie 2001. Deși de-atunci s-a scurs mai bine de un an, insuficientă lume știe de ea. Puțini sînt băcăuanii care știu că în orice instituție publică merg au dreptul să obțină o informație sau alta. Și mai puțini sînt cei care au aflat că funcționarii care le răspund în răspăr sau îi privesc de sus și refuză să le dea datele solicitate pot fi sancționați. Legea accesului la informație nu a fost promovată și pentru că autoritățile și șefii instituțiilor au prezentat un dezinteres total. Iată de ce ne-am propus să vă arătăm cînd, cum și de unde puteți obține informații. Și mai ales cum vă puteți exercita drepturile stabilite prin lege.
Despre Legea accesului la informații s-a vorbit mult atunci cînd a apărut. S-a spus inițial că există foarte multe paragrafe interpretabile în textul de lege, care le-ar permite multor funcționari neserioși să scape de eventuale sancțiuni. Legea a fost pusă însă în aplicare, așa că, indiferent de imperfecțiuni mai mici sau mai mari, ea trebuie respectată. Dacă urmați toți pașii prevăzuți în lege, în mod firesc ar trebui să obțineți informația dorită. Important este să cunoașteți bine legea, ca atunci cînd sînteți refuzat să vă puteți cere drepturile. Adică să obțineți pînă la urmă informația solicitată, iar șeful instituției publice să-l sancționeze pe funcționarul rău-voitor.
Dacă într-o bună zi aveți nevoie de o informație, indiferent de ce natură este ea și la ce vă folosește, automat trebuie să mergeți la instituția respectivă. Legea accesului la informații spune că primul pas pe care trebuie să-l faceți este să vă prezentați la biroul de relații publice. Orice instituție publică sau regie care este finanțată și de stat trebuie să aibă un astfel de departament. Aici veți găsi o persoană responsabilă cu relațiile publice.
Imediat ce ați intrat în biroul respectiv puteți spune ce anume vă interesează. Conform legii, răspunsul vă poate fi dat verbal sau în scris. Dacă răspunsul la informația pe care ați cerut-o este cunoscut de angajatul instituției, acesta vă poate răspunde pe loc la întrebare. Dacă sînteți mulțumit, puteți pleca acasă imediat, fără să mai trebuiască să faceți alte demersuri. Există însă și situații în care informația solicitată nu este la îndemîna celui cu care stați de vorbă. În astfel de situații, trebuie să faceți o cerere în care să spuneți ce anume vă interesează.
Trebuie să știți că în orice instituție intrați și solicitați un răspuns în scris, fie că este Prefectura, Inspectoratul de Poliție sau Direcția Agricolă, trebuie să primiți un formular tip. Nu faceți dumneavoastră o cerere la întîmplare, ci vi se va da acel formular standard. Un lucru esențial este ca, atunci cînd completați și înaintați cererea, ea să fie înregistrată și să primiți un număr de înregistrare. Așa puteți proba mai tîrziu, în cazul în care nu vi se răspunde, că ați fost și ați solicitat informațiile respective. Legea accesului la informații spune că e de datoria angajatului de la relații cu publicul să urmeze ad-literam toți acești pași, însă s-ar putea ca aceștia să nu respecte cadrul legal. De aceea e bine să fiți dumneavoastră prudenți și să cereți un număr de înregistrare.
Trebuie să mai știți că instituțiile publice de la care solicitați anumite informații sînt obligate de lege să vă răspundă într-un anumit interval de timp. De la momentul în care ați solicitat informația, instituția trebuie să vă răspundă în maxim zece zile lucrătoare. Dacă datele solicitate sînt mai greu de obținut, iar funcționarii au nevoie de mai mult timp pentru soluționarea cererii, termenul de zece zile poate fi prelungit pînă la o lună. Indiferent de ce informații solicitați, răspunsul nu poate veni mai tîrziu de 30 de zile. Atenție, însă, dacă termenul pentru răspuns se prelungește, funcționarul în cauză trebuie să vă înștiințeze despre acest decalaj în zece zile lucrătoare. Așa veți ști că trebuie să mai așteptați.
În cazul în care instituția căreia vă adresați refuză să vă dea datele solicitate, prin departamentul de relații publice, trebuie să vă explice motivele refuzului, în cinci zile lucrătoare. Atenție! Dacă astăzi ați solicitat o informație și mîine mergeți din nou la instituția respectivă pentru o altă informație, aceasta va fi tratată ca și prima dată. Adică toate demersurile se iau de la zero.
Mai mult, dacă un om cere o informație de la o instituție publică dar nu s-a adresat cui trebuie, instituția în cauză trebuie să înștiințeze petentul în cinci zile de la primirea cererii. Se poate și ca instituția care a primit cererea să o trimită direct la instituția competentă, dar și în acest caz trebuie să anunțe cetățeanul de cele întîmplate.
Puteți solicita informații și pe e-mail
Informațiile de interes public pot fi solicitate și comunicate oricărei persoane și în format electronic. Dacă vă aflați în străinătate, de exemplu, și vă este imposibil să mergeți la o anumită instituție din România, dar vreți să aflați ceva anume, puteți trimite solicitarea printr-un mail. În același mod vi se poate și răspunde. Trebuie însă ca cel care cere anumite date prin sistem electronic să folosească același cereri tipizate. Modul în care vi se va răspunde este același, adică în zece zile, iar dacă solicitarea nu poate fi onorată în acest interval, se va merge pînă la o lună.
Informațiile se dau gratuit
Dacă mergeți la o instituție publică și solicitați anumite informații, iar acestea trebuie copiate de pe documente, costurile copierii actelor respective sînt suportate de solicitant. Deși este greu de crezut că vi se vor cere o mie sau două de lei pentru o copie xerox, e bine să aveți banii în buzunar. Dacă vă veți afla în această situație, trebuie să plătiți la casieria instituției respective. Trebuie însă să vi se taie și o chitanță pentru suma plătită, indiferent cît de mică va fi aceasta.
La ce informații nu au acces cetățenii
Legea accesului la informații spune însă că există și date la care cetățeanul de rînd nu are acces. Toate aceste informații sînt exceptate de la regulă și, indiferent cît de insistenți sînteți sau cît de bine intenționați sînt reprezentanții unor instituții publice, ele nu pot fi furnizate. Este vorba despre informații din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă este vorba despre informații clasificate. Acestora li se mai adaugă informațiile privind deliberările autorităților, cele care privesc interesele economice și politice ale țării, tot dacă sînt considerate informații clasificate. Cetățeanul obișnuit nu are dreptul să obțină informații nici despre activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea aduce atingere principiului concurenței loiale, informațiile cu privire la datele personale, cele privind procedura anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare. Se exceptează de la accesul liber informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicarea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces. Tot în această categorie se încadrează și informațiile referitoare la protecția tinerilor, a căror publicare poate aduce deservicii celor în cauză.
Legea, în forma sa actuală, consideră că doar acest gen de informații nu pot fi date cetățenilor obișnuiți. Mai trebuie spus că nici datele personale ale unei persoane nu pot fi date oricum și oricui. Acestea devind informații de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcții publice.
Faptul că există niște informații care nu pot fi făcute publice oricum nu dă dreptul unor șefi de instituții să ascundă anumite date. Dacă directorul unei instituții publice ascunde că cineva a încălcat legea, acest lucru intră într-o cu totul altă categorie, dar în nici un caz a informațiilor clasificate.
Lasă un răspuns