Anul 1990 ne-a adus mult dorita economie capitalistă, adică s-a creat pentru tot românul posibilitatea de a deveni patron. Fiecare și-a înființat un SRL, un SNC sau măcar o asociație familială. Așa am început să facem afaceri, să cîștigăm, să pierdem, să ne judecăm. Experiența a demonstrat că prea puțini au învățat din greșeli. Ne grăbim să nu pierdem o afacere sau un pont, dar ignorăm faptul că partenerul de azi, mîine poate fi un potențial dușman. Din orgoliu sau poate din prea multă discreție, nu cerem sfatul unor persoane competente care ne-ar învăța să fim precauți.
Problema principală în cadrul unui litigiu comercial este stabilirea intenției părților. Un contract, urmat de o comandă, factură, aviz de expediție, ne pot scuti de multe neplăceri. De bază într-un litigiu comercial este corespondența comercială. Telefonul sau simpla discuție nu pot fi produse ca probe în instanță. „Vorba zboară” și ce se spune astăzi, mîine se poate nega. Nu vă speriați, în sensul că trebuie să scrieți un roman. Sînt cîteva aspecte care interesează pe judecător: obiectul relației comerciale, cu drepturi și obligații pentru ambele părți; prețul, cu tot ce presupune el: cît, cum și unde trebuie plătit; sancțiunile în caz de neîndeplinire a obligațiilor, sub forma penalizărilor, daunelor sau majorărilor de întîrziere. Nu vreau să par doct și nici să țin o lecție de drept. Cei interesați, pot studia Legea nr.469/2002, publicată țn Monitorul Oficial nr.529/19.VII.2002, care prevede clauzele obligatorii ale unui contract comercial, iar cei foarte interesați pot apela la specialiștii în domeniu.
O problemă delicată este cea garantării obligațiilor comerciale. Foarte uzitată este lăsarea unui „cec în alb”, adică numai semnat și ștampilat. Oare cîte persoane care semnează un cec în alb cunosc faptul că, în acel moment, s-a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 84, al. 1, din Legea CEC-ului nr.59/1934, pedepsită cu amendă sau închisoare de la 6 luni la 1 an ? Mulți nici măcar nu încheie vreun proces verbal de predare a cec-ului, cu titlu de garanție, și nici nu anunță banca despre aceasta. În practică sînt dese cazurile cînd, în pofida înțelegerii, de multe ori nescrise, a părților, posesorul cec-ului l-a introdus la plată, punîndu-l pe emitent în poziția de a intra în incident de plăți și interdicție bancară.
O poziție delicată o au și cei care primesc astfel de cec-uri. Aveți garanția că emitentul are sau va avea disponibil în cont ? Nu vă amăgiți că veți scăpa de cec girîndu-l la un partener de afaceri. Girantul răspunde în solidar cu emitentul cec-ului și, în caz de insolvabilitate a acestuia, girantul este cel care își va diminua contul. Cum putem evita aceasta ? Prin simpla mențiune pe verso cec-ului: „fără regres” sau „fără garanție”, girantul se va exonera de răspundere.
Multitudinea și diversitatea de relații comerciale fac imposibilă abordarea într-o mică pilulă juridică a tuturor aspectelor ridicate de viață. Scopul nostru a fost de a atenționa asupra modului în care se poate evita tranformare afacerii de azi în procesul de mâine.
Avocat Gabriel Crîșmaru
Lasă un răspuns