Toți avem nevoie de bani și indiferent cîți am cîștiga într-o lună, totdeauna sînt prea puțini pentru ce avem nevoie, pentru ce dorim sau pentru ce visăm. Și atunci, pe moment, singura soluție este să ne împrumutăm.
Unii dintre noi, pentru rapiditate, aleg procedura simplă a împrumutului de la persoane fizice. Aceste bănci ambulante, cum am putea denumi cămătarii, vor totuși o garanție că vor primi banii înapoi. Și așa, ajungem la notar să încheiem un contract de vînzare cumpărare prin care ne vindem temporar casa în care locuim. Sîntem convinși că am ales cea mai bună variantă?
Gîndiți-vă că odată semnat contractul, nu mai sînteți proprietarul casei și la scadență, dacă nu ați restituit banii, creditorul are tot dreptul să vă dea afară. Merită să riscați confortul copiilor, soției sau părinților pentru o sumă de bani cheltuită de multe ori pe lucruri efemere? Și chiar dacă veți restitui banii, dublu sau triplu față de cîți ați primit, va trebui să vă recumpărați casa și în mod logic, taxele vor fi suportate tot de dvs., în calitate de cumpărător.
Unii mai curajoși au încercat să solicite instanței de judecată anularea contractului încheiat. Dar ce vicii poți găsi unui act legal întocmit, mai ales că așa zisul cumpărător va dat totuși o sumă de bani pentru casa pe care i-ați vîndut-o ? Și nu trebuie uitat faptul că, în prezent, a te judeca a ajuns un lux în raport cu taxele judiciare pe care sînteți obligați să le plătiți.
Haideți să fim mai înțelepți, mai realiști și să visăm pe măsura buzunarului nostru.
Pe lîngă visătorii de mai sus, vom mai găsi în sălile de judecată persoane în vîrstă care afirmă cu tărie că au fost înșelate și că și-au pierdut casa fără să primească nici un ban, deși contractul de vînzare cumpărare pe care l-au semnat prezintă o altă realitate. Oricine își pune întrebarea care este adevărul și ce ar trebui să facă pentru a nu ajunge la tribunal?
Din punctul de vedere al vînzătorului, trebuie să știm ce vrem: să vindem, să donăm, să fim întreținuți ? Dacă sîntem convinși că dorim să vindem, situația este mai simplă: nu semnăm contractul pînă nu am primit banii. Dacă sîntem singuri și dorim să ne asigurăm o bătrînețe liniștită și fără griji, trebuie să fim precauți și siguri că acele persoane care ne promit totul, vor fi de bună credință și după semnarea actelor și nu vor uita de noi. Gîndiți-vă că vă puneți speranța în niște oameni care ar trebui să vă aducă periodic alimente, medicamente, să vă asculte și să vă ajute.
Din punctul de vedere al cumpărătorului, problema principală este să ne asigurăm că acei bătrîni care ne solicită ajutorul și ne oferă în schimb casa lor, sînt lucizi și a doua zi, la influențele unor rude nu vor solicita anularea actului. Este util să mergeți în prealabil cu acești bătrîni la un consult psihiatric pentru a vă asigura de luciditatea lor și să filmați momentul în care aceștia își vor da acordul în fața notarului. Nu dorim să jignim pe nimeni, dar experianța ne-a demonstrat că, la o anumită vîrstă, oamenii sînt ușor influențabili.
Contractul nu este o joacă. Este un act oficial care presupune responsabilități pentru ambele părți. Toate incidentele și neplăcerile ulterioare încheierii acestuia pot fi evitate dacă știm cu adevărat ce vrem și dacă cerem sfatul unor persoane competente. (Avocat Gabriel CRÎȘMARU)
Lasă un răspuns