De principiu, orice bun poate face obiectul unei tranzacții. În ultimii ani, viața grea, banii puțini au determinat multe familii să-și vîndă terenuri, case pentru a putea trăi. În mod indubitabil, actele juridice efectuate la un birou notarial, prin caracterul lor autentic au o forță juridică mai mare. Tocmai din acest motiv, art.59 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici prevede: „Cînd notarul public are îndoieli cu privire la deplinătatea facultăților mintale ale vreuneia dintre părți, procedează la autentificare numai dacă un medic specialist atestă în scris că partea poate să-și exprime în mod valabil consimțămîntul în momentul încheierii actului”. Ce se întîmplă dacă o parte nu poate să-și exprime consimțămîntul, cu alte cuvinte este iresponsabilă, nu are discernămînt?
În ultimii ani am întîlnit dese situații în care titularii drepturilor de proprietate ai bunurilor care făceau obiectul tranzacțiilor făceau parte din categoria persoanelor mai sus menționate. În astfel de cazuri, singura soluție este punerea sub interdicție a persoanelor lipsite de discernămînt și numirea unui tutore care să le reprezinte interesele în fața notarului. Procedura punerii sub interdicție este reglementată de art.142 ș.u. din codul familiei și de art.30 ș.u. din Decretul 32/1954.
Cererea de punere sub interdicție poate fi făcută de persoanele apropiate celui lipsit de discernămînt, de autoritatea tutelară și de alte organe care constată starea mintală a celui în cauză. Cererea se depune în trei exemplare la Tribunal împreună cu copii după actele de stare civilă și actele medicale. Cererea va fi înaintată la Parchetul de pe lîngă tribunal, care prin organele de poliție va efectua cercetări. Cu această ocazie, cel în cauză va fi expertizat de o comisie de la Laboratorul de medicină legală și i se va efectua o anchetă socială la domiciliu. Totodată, pînă la numirea definitivă a unui tutore, la sesizarea Tribunalului se va numi un curator pentru administrarea bunurilor celui lipsit de discernămînt. La primirea referatului întocmit în urma cercetărilor efectuate, președintele tribunalului va fixa termenul de judecată la care va fi citată persoana care a făcut cererea împreună cu cel lipsit de discernămînt a cărui ascultare este obligatorie. Cauza se judecă cu participarea procurorului.
Hotărîrea definitivă și irevocabilă va fi comunicată autorității tutelare care va dispune ridicarea curatelei și numirea unui tutore. Totodată, hotărîrea va fi transcrisă în registrul de stare civilă, moment din care își va produce efectele față de celelalte persoane. Tutorele are obligația de a administra bunurile și de a-l reprezenta pe cel lipsit de discernămînt în actele civile. Tutorele celui pus sub interdicție este în drept să ceară înlocuirea sa după trei ani de la numire.
Dacă au încetat cauzele care au determinat punerea sub interdicție, la cererea celui în cauză sau a tutorelui, tribunalul va putea dispune prin hotărîre judecătorească ridicarea interdicției.
Am considerat util să vă prezentăm aceste informații deoarece în ultima perioadă de timp mai multe persoane ne-au pus întrebări pe această temă și multe tranzacții nu au putut fi finalizate din lipsa de reprezentare a celor lipsiți de discernămînt. (Avocat Gabriel CRÎȘMARU)
Lasă un răspuns