Inițiem astăzi, în paginile „Ziarului de Bacău” , o nouă rubrică săptămînală, care se adresează tuturor celor care au probleme cu justiția sau acelora care vor să le evite. Avocatul Gabriel Crîșmaru va oferi sfaturi competente băcăuanilor care își caută dreptatea. Toate nelămuririle dumneavoastră juridice își vor găsi răspuns în cadrul rubricii „Legea pentru toți”. Întrebările, cazurile dumneavoastră le puteți trimite pe adresa redacției sau la numerele de telefon 12.53.25, 12.44.47 și 12.44.52, iar răspunsurile specializate nu vor întîrzia să apară. Avocatul Crîșmaru vorbește astăzi despre procesomani și accesul la justiție.
Și, totuși, procesul nu este o joacă
Prin noua Constituție a României adoptată în 1991, autoritatea judecătorească și-a ocupat locul cuvenit în cadrul puterilor statale, justiția devenind un garant al exercitării efective a drepturilor și libertăților cetățenești. Articolul 21 din Constituția României prevede accesul liber la justiție, în sensul că: „Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime”.
Accesul liber la justiție nu înseamnă că oricine, de cîte ori dorește, poate chema în judecată pe oricine, pentru orice. De altfel, „Libertatea constă în a putea face tot ce nu dăunează altuia”. (art. 4 din Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului, Franța 1789).
Din nefericire, democrația a dezvoltat categoria socială a „procesomanilor”, a acelor persoane care nu au răbdarea sa citească până la sfîrșit articolul din Constituție, ignorînd faptul că aceasta nu apără și nu garantează decît interesele legitime. Este adevărat că legitimitatea rezultă numai în urma unei judecăți, dar a te prevala de dreptul constituțional știind că nu ai dreptate, nu este moral.
Mulți dintre noi sînt purtați degeaba pe holurile tribunalelor și pe sălile parchetului sau poliției. Pretinsa onoare care trebuie reparată sau pretinsele drepturi încălcate nu reprezintă decît dorința de șicană a unor vecini, colegi sau „prieteni”. A deschide 80-100 de procese împotriva aceleiași părți, solicitînd de cele mai multe ori drepturi inexistente sau inadmisibile, transformă dreptul garantat de lege într-un abuz de drept. Abuzul de drept, reprezintă o faptă ilicită, deoarece reprezintă exercitarea drepturilor subiective într-un mod contrar scopului lor social, economic, legii sau regulilor de conviețuire socială. Constituind o faptă ilicită, abuzul de drept antrenează în condițiile legii răspunderea civilă delictuală sau penală a celui care-l săvîrșește.
Atunci cînd deschidem un proces sau facem o plîngere, sîntem convinși că avem dreptate și nu dorim numai să facem rău ? Sîntem convinși că am încercat totul pentru stingerea pe cale amiabilă a conflictului ?
Probabil că, de acum înainte, vom fi mai precauți în a deschide un proces, deoarece prin Hotărârea de Guvern 1278/2002, s-au majorat taxele de timbru judiciare prevăzute de Legea nr.146/1957, cu modificările ulterioare. De la data de 1 ianuarie 2003, acestea se fac venit la bugetele locale, motiv pentru care ele nu se mai achită la Trezorerie, ci la Direcția de impozite și taxe locale de la sediul autorităților publice care soluționează cererile ce intră sub incidența aplicării reglementărilor privind taxele judiciare de timbru.
Dar, despre acest lucru, cît și despre alte libertăți, cum ar fi libertatea de informație, într-un număr viitor.
Avocat Gabriel CRÎȘMARU
Lasă un răspuns