Legis

La solicitarea multora dintre cititorii ziarului nostru, care ne

sugerează includerea, în programul editorial, a unor texte de

prezentare a actelor normative de larg interes public, continuăm rubrica „Legis”. Sperăm ca demersul nostru publicistic să vă fie

de un real ajutor în ce privește posibilitatea de informare în

domeniu:

Ordonanța de urgență nr.41/2004 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și publicității imobiliare (Monitorul Oficial al României nr.509/2004)

– Se înființează Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară ca instituție publică cu personalitate juridică, unică autoritate în domeniu, aflată în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, prin reorganizarea Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie și preluarea activității privind publicitatea imobiliară de la Ministerul Justiției.

– Publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din același teritoriu administrativ și se realizează de către oficiile de cadastru și publicitate imobiliară, pentru imobilele situate în raza de activitate a acestora.

– Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit ori s-au transmis, numai dacă acel act s-a încheiat în formă autentică.

– Notarul public care a întocmit actul prin care se transmite, se modifică, se constituie sau se stinge un drept real imobiliar, este obligat să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară în ziua întocmirii lui sau cel mai tîrziu a doua zi la biroul de carte funciară în a cărui rază de activitate se află imobilul.

Hotărîrea nr.831/2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la mărfuri în procesul de comercializare (Monitorul Oficial nr.522/2004)

– prin perisabilități se înțelege scăzămintele care se produc în timpul transportului, manipulării, depozitării și desfacerii mărfurilor, determinate de procese naturale, cum sînt: uscare, evaporare, volatilizare, pulverizare, hidroliză, răcire, înghețare, topire, oxidare, aderare la pereții vagoanelor sau al vaselor în care sînt transportate, descompunere, scurgere, îmbibare, îngroșare, împrăștiere, fărîmițare, spargere, inclusiv procese de fermentare sau alte procese biofizice, în procesul de comercializare în rețeaua de distribuție – depozite cu ridicata, unități comerciale cu amănuntul și de alimentație publică.

Nu constituie perisabilități pierderile incluse în normele de consum tehnologic, precum și cele produse prin neglijență, sustrageri și cele produse din alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau cele determinate de cauze de forță majoră.

Normele privind limitele admisibile de perisabilitate se aplică numai persoanelor juridice, care sînt obligate, potrivit legii, la plata impozitului pe profit, în limita căruia cheltuielile cu perisabilitățile sînt deductibile din veniturile realizate.

Ordonanța de urgență nr.27/2003 privind procedura aprobării tacite (Monitorul Oficial nr.291/2003)

Reglementează procedura aprobării tacite în situația cînd autoritățile administrației publice nu răspund în termen cererii de autorizare, în termenul stabilit de lege.

Procedura se aplică în cazul tuturor autorizărilor, cu excepția domeniului activității nucleare, regimul armelor de foc, munițiilor și explozibililor, droguri și alte excepții prevăzute de lege.

Termenul general de soluționare a cererilor de autorizare este de 30 de zile de la depunerea și înregistrarea cererii.

În cazul cînd autoritatea administrației publice locale nu răspunde în termen sau refuză să elibereze autorizația, solicitantul se poate adresa instanței de contencios administrativ, unde participarea procurorului este obligatorie. Cererea de chemare în judecată este scutită de taxa de timbru.

Dacă instanța consideră cererea întemeiată și faptul că în termenul legal autoritatea în cauză a refuzat nejustificat autorizarea ori nu a răspuns, emite hotărîre prin care obligă la eliberarea autorizației solicitate.

În situația în care autoritatea administrației publice nu înțelege să aplice hotărîrea judecătorească, instanța sesizată despre acest fapt aplică o amendă judiciară egală cu 20% din salariul minim net pe economie, dar și plata unor despăgubiri pentru daunele cauzate de întîrziere în folosul solicitantului.

Funcționarul public care cu bună știință nu respectă prevederile prezentei se face vinovat de infracțiune și poate fi pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani.