Dacă am scormoni puțin în cufărul istoriei, am afla că începutul studiului în școli a limbilor străine se suprapune cu învățămîntul în limba română. Se poate, deci, spune că ne-am născut cu limbile străine „în brațe”.
Există, totuși o „mică mare” diferență: la început, franceza, germana sau italiana erau considerate „limbi de societate”, vorbite doar în cercuri selecte, însă acum limbile străine sînt utilizate de către tineri și cu alte scopuri, fiind absolut necesare.
Franceza e prea sofisticată, cam demodată pentru secolul XXI, germana are o gramatică „prea dureroasă”, iar italiana a fost învinsă de spaniola „enamorată” de televizor. Peste toate tronează acum engleza, cîntată de superstaruri americane unor tineri preocupați de notele muzicale.
Așa se face că în vocabularul adolescenților s-au infiltrat destule cuvinte străine, ușor de reținut și de pronunțat, totul transformîndu-se, împreună cu „româna de română”, într-un colaj multicolor.
Iată și cîteva exemple edificatoare pe care le întîlnesc la tot pasul, între colegi, prieteni: „Ce cool e tipul ăla!”, „Azi te-ai îmbrăcat fashionable” sau „trandy, fancy”, „Oh, my God, cum ai putut să faci asta?!”, „Oh, shit, iar am dat-o în bara!”, „Ai fost la mall ieri?”, „You look like hell azi!”, „Ai fost la disco?” sau „la show-ul de aseară?”, „No me importa ce faci tu”.
Chiar și dragostea are parte de suflul ei străin: „I love u, baby!”, „amore” sau „Te amo, iubito!”. Și lista poate continua. Cuvinte ca „mișto”, „K-lumea”, „stupid” sau „super” sînt deja trecute la „masa vocabularului”.
Scopurile acestui nou limbaj sînt multiple: în primul rînd, reprezintă un mod de comunicare a tinerilor cu cei de vîrsta lor, un cod pe care trebuie să-l știi dacă vrei să faci parte dintr-un anumit grup, apoi, atunci cînd adulții devin prea curioși, este o posibilitate de a ascunde ceva sau de a-i „băga în ceață” (având în vedere că nu mulți cunosc limba). Deci, profitați cît mai mult, că cine știe, poate se apucă și ei să învețe. (Andreea LUPU)
Lasă un răspuns