„Let’s speak!”

Dacă am scormoni puțin în cufărul istoriei, am afla că începutul studiului în școli a limbilor străine se suprapune cu învățămîntul în limba română. Se poate, deci, spune că ne-am născut cu limbile străine „în brațe”.

Există, totuși o „mică mare” diferență: la început, franceza, germana sau italiana erau considerate „limbi de societate”, vorbite doar în cercuri selecte, însă acum limbile străine sînt utilizate de către tineri și cu alte scopuri, fiind absolut necesare.

Franceza e prea sofisticată, cam demodată pentru secolul XXI, germana are o gramatică „prea dureroasă”, iar italiana a fost învinsă de spaniola „enamorată” de televizor. Peste toate tronează acum engleza, cîntată de superstaruri americane unor tineri preocupați de notele muzicale.

Așa se face că în vocabularul adolescenților s-au infiltrat destule cuvinte străine, ușor de reținut și de pronunțat, totul transformîndu-se, împreună cu „româna de română”, într-un colaj multicolor.

Iată și cîteva exemple edificatoare pe care le întîlnesc la tot pasul, între colegi, prieteni: „Ce cool e tipul ăla!”, „Azi te-ai îmbrăcat fashionable” sau „trandy, fancy”, „Oh, my God, cum ai putut să faci asta?!”, „Oh, shit, iar am dat-o în bara!”, „Ai fost la mall ieri?”, „You look like hell azi!”, „Ai fost la disco?” sau „la show-ul de aseară?”, „No me importa ce faci tu”.

Chiar și dragostea are parte de suflul ei străin: „I love u, baby!”, „amore” sau „Te amo, iubito!”. Și lista poate continua. Cuvinte ca „mișto”, „K-lumea”, „stupid” sau „super” sînt deja trecute la „masa vocabularului”.

Scopurile acestui nou limbaj sînt multiple: în primul rînd, reprezintă un mod de comunicare a tinerilor cu cei de vîrsta lor, un cod pe care trebuie să-l știi dacă vrei să faci parte dintr-un anumit grup, apoi, atunci cînd adulții devin prea curioși, este o posibilitate de a ascunde ceva sau de a-i „băga în ceață” (având în vedere că nu mulți cunosc limba). Deci, profitați cît mai mult, că cine știe, poate se apucă și ei să învețe. (Andreea LUPU)