
Nu știu cum se face, dar în opoziție toți politicienii devin liberali, imaginativi, grijulii față de popor și de țărișoara asta (după cum se lamenta un personaj al lui Caragiale…) încât îți vine să-i iei acasă! Sâmbătă, domnul Blaga, președintele partidului care a administrat România vreo opt ani la rând cu un guvern-foileton din care conu’ Vasile a făcut parte, se plângea, la Satu-Mare, că „suntem țara a doua, ca povară fiscală, din Uniunea Europeană”. Noi, contribuabilii, știam! Ne mirăm cum de nu suntem „prima”?!… Probabil că politicienii abia când ajung în opoziție încep să plătească taxe și biruri ca tot omul! Numai așa află ce legi și „strategii” au votat și au „implementat” pe vremea când aveau frâiele puterii…
Treziți la realitate, pedeliștii promit că vor avea o inițiativă legislativă prin care să rezolve „cea mai mare problemă pe care o avem, reducerea fiscalității și apărarea angajatorului”. Sună foarte frumos! De ce nu s-au gândit în cei opt ani de pârjol ai lui Boc? Atunci au inventat „forfetarul” și au îngropat câteva zeci de mii de angajatori privați… Acum, domnul Blaga spune că „ne dorim un stat puternic, dar mic, mai subțire și debirocratizat”. Și noi! Însă nu pot uita că tot acum vreo trei – patru ani, același domn’ Blaga, mare ministru sub papucul lui Boc, aproba alături de colegii din guvern măsura ca investitorii de pe piața de capital să depună patru declarații trimestriale și una anuală în loc de un singur document cum era până atunci! Apoi să nu uităm cum au fost „vânate” persoanele fizice autorizate cărora li s-au cerut zeci de documente și dovezi pentru activități care nicăieri în lume și niciodată nu au îmbogățit pe cineva… Aceea nu a fost campanie de birocratizare excesivă? Singurele rezultate notabile au fost vreo zece mii de procese (unele nu s-au terminat încă) și anularea a mii de autorizații personale. Abia în ultimul an aceste măsuri aberante au fost anulate de Guvernul USL.
Șeful pedeliștilor se mai plângea, sâmbătă, că „suntem în situația în care 39 la sută din PIB provine din impozitul pe forța de muncă și atunci cum să meargă bine țara asta?!”… Chiar așa: cum? Protestatarii din 2011 și asociațiile patronale puneau, în zadar, aceleași întrebări. Unii încercau să sugereze că un atac direct împotriva evazioniștilor din domeniul combustibililor, energiei și al programelor finanțate de la Buget ar aduce banii necesari pentru reducerea taxării muncii. Numai că „băieții deștepți” cotizau acolo unde trebuia și erau lăsați în pace. Așa a fost (și poate mai este…) în toate guvernările din 1990 încoace… Astfel se explică de ce doar în opoziție politicienii observă jaful din banii publici. Când sunt „la butoane”, faptul că se finanțează proiecte ce au costuri exagerate, că Bugetul de Stat este împărțit între firmele de familie sau de partid nu deranjează vreun decident. Abia când se pierde accesul la „robinetul” guvernamental devin frustrați, „revoluționari”, liberali în gândire. Statul trebuie să fie mic și cu atribuții limitate doar pentru adversarii politici. Când cheltuiești într-o campanie electorată milioane și milioane de euro, cauți soluții rapide să recuperezi sumele „investite” politic. Doar perdanții sunt revoltați, însă doar până revin la putere cu voturile celor pe care i-au mai păcălit de-atâtea ori… Noi, simplii contribuabili, am trecut de la revoltă, la silă și nu mai credem în „sfinții” opozanți…
Ștefan RADU
nu e de mirare …pdl-ul este un partid parazit care a supt 8 ani la ,,tata” Romaniei si care din pacate pentru ei ,v-a mai suge doar la ,,tata” noastra a barbatilor…..ca sanse de revenire la putere,dupa jaful prelungit,nu mai au.
Domnulte Stefan Radu
Apreciez tonul folosit in scrierea articolelor dumneavoastra…..pe ei -pe mama lor de hoti……macar prin ,,pix”sa ne ,,alinam ,,durerea pricinuita de aceste hiene politice.
Tine-ti-o tot asa…