SUA si UE se agita sa-l ameninte pe Gaddafi sa inceteze cu atacurile la adresa „opozantilor”. Acestia, insa, nu-s la fel de pasnici ca in Tunisia sau Egipt, ci bine inarmati, ceea ce ne duce cu gindul mai mult la un razboi civil decit la demonstratii pasnice ale unei asa-zise Opozitii.
Scenariul pare reluat dupa ceea ce s-a jucat in Kosovo. Rebeli inarmati ataca fortele guvernamentale, Armata intervine in forta pentru a restabili ordinea. Guvernul local cistiga batalia pe tern dar pierde lupta la nivel diplomatic deoarece cei care au finantat insurectia ne explica faptul ca fortele guvernamentale incalca drepturile omului si, prin urmare, este necesara interventia unor forte externe care sa pacifice zona.
Nu cred ca e cineva teafar la minte care sa creada ca Gaddafi era un lider „ok” inainte si a devenit brusc un dicator nemilos. Sa nu ne amagim! Dictator era si inainte si acum, doar ca, probabil, acum, unii au considerat ca vinde petrolul prea scump. Si cauta sa-l schimbe cu altcineva care sa fie de acord sa mai scada pretul.
„Opozitia” despre care se vorbeste cu atita patos este mult prea bine inarmata pentru a fi doar o adunatura de oameni uniti prin convingerile lor. Dintr-o data, cei care i se opun lui Gaddafi sint o forta relativ bine organizata, cu oaresce disciplina si inarmati inclusiv cu lansatoare de rachete sol-aer, niste arme bine pazite in general deoarece pot fi folosite la doborirea avioanelor civile.
In fond, nu-i vorba de nici o noutate; si in Afganistan s-a intimplat la fel: rebelii au fost inarmati de SUA pentru a se impotrivi sovieticilor. Ca dupa ce au scapat de rusi, rebelii au intors armele impotriva americanilor face parte iar din traditie.
Lasă un răspuns