Abia ieșit din perioada transformărilor pubertare, dominată de dezechilibrul maturizării sexuale și de instabilitatea psihică, specifică vîrstei, se poate spune că adolescentul este un inadaptat. Nu este nici copil, nici adult. Este la o vîrstă la care a lăsat în urmă lumea copilăriei, fără să fie încă primit în noua lume, aceea a oamenilor mari.
Unii adolescenți, îndeosebi fetele, trec printr-o perioadă de visare, de căutări, de meditație. Ele caută necontenit și găsesc o alinare în singurătatea și liniștea odăiței lor, departe de părinții care nu le înțeleg și care au devenit deodată străini pentru ele. Adolescența este perioada în timpul căreia se produc două fenomene explozive, de egală intensitate: trezirea conștiinței și trezirea instinctului sexual. Manifestările instinctului sexual la băieți poartă adesea pecetea unei senzualități active și tind să finalizeze prin actul sexual, atracția care a provocat dorința. La fete, acest instinct îmbracă mai mult forma romantică a dragostei sau ceea ce este luat drept dragoste. Un gest, un zîmbet le este suficient pentru a clădi un întreg roman de dragoste.
Din punct de vedere afectiv, predomină admirația, făcînd să apară acele fulgerătoare pasiuni pentru un profesor, un autor sau artist, asupra căruia se revarsă toate gîndurile, aspirațiile nemărturisite. Îi atribuim „perfecțiuni inexistente” și tindem spre fanatism. Dorința de afirmare este caracteristică și, cu toată atracția puternică pe care o resimt pentru sexul opus, arborează față de colege și prietene un aer de ironie plin de superioritate, care de fapt nu este altceva decît timiditate, neîncredere și …teamă de ridicol! Adolescentul este atît de puțin atrăgător, cu tuleiele care răsar ca niște țepi, cu vocea încă disonantă și cu acele coșuri care apar pe față ce completează tabloul nereușit al unui corp lung și deșirat, al mîinilor osoase de care se împiedică și cu care nu știe niciodată ce să facă…
Putem concluziona că prima dragoste a adolescentului evoluează rar spre o dragoste matură, nu are durabilitate și își schimbă destul de des „destinatarul”. (Ioana PAVEL)
Lasă un răspuns