• unii recunosc că se împacă destul de bine cu babacii, dar ar vrea o…pauză de cîțiva kilometri, care va fi benefică pentru toată lumea • alții, convinși că vor reuși singuri, spun că nu au nevoie nici de sprijin financiar de la familie, fiindcă se vor angaja
Mulți dintre cei care termină liceul preferă să plece, cel puțin în timpul facultății, în alt oraș. Fie că doresc să urmeze o facultate de renume, fie că nu au aici ceea ce își doresc sau poate pentru că vor să scape de gura părinților, cei mai mulți viitori absolvenți de liceu se orientează spre facultățile din București, Iași, Cluj, Brașov sau Timișoara. Cel mai vizat în acest an pare a fi Bucureștiul. Cu toate că viața de cămin nu oferă condiții atractive studenților, se pare că rămîne totuși cea mai avantajoasă alternativă atît din punct de vedere material, dar și pentru că este lipsită de restricții. „Nu am de gînd să stau la gazdă, indiferent de ce spun părinții. N-am chef să mă cronometreze cineva de fiecare dată cînd ies din casă, cu atît mai mult cu cît nu am nici o obligație față de persoana respectivă”, ne mărturisește Sorina B, elevă în clasa a XII a. Și dacă unii caută ceva mai bun de la viață, alții se hotărăsc să plece în alt oraș doar pentru a scăpa de părinți. Chiar dacă nu e o regulă generală, se pare că pentru unii relația cu părinții poate fi cu adevărat stresantă. De altfel, ne-am cam obișnuit cu tachinări de genul „Vrei să scapi de mămica?! „, din partea unora mai colțuroși, de cele mai multe ori trecuți deja prin această fază. Mă întreb totuși cît de antipatici pot fi acești părinți care-și fac odorul să-și ia lumea-n cap?! „Abia aștept să plec. Sper însă să nu mă entuziazmez degeaba și să pic la examene. În rest, însă, dacă intru unde vreau nu am nici un regret că plec. Mă cert prea des cu ai mei și m-am cam plictisit să mi se impună mereu cîte ceva. Cred că, dacă voi lua o pauză de cîțiva kilometri, voi fi mai liniștită și cred că și relația mea cu părinții va avea de cîștigat”, este convinsă și Mirela P. Un alt coleg de liceu, Mircea M., mi-a spus că „nu sînt stresat atît de tare de părinți, dar cred că e cu totul altfel să urmezi o facultate în altă parte. În primul rînd trebuie să te descurci de unul singur în orice situație și asta nu știu cît e de convenabil. Dar, probabil, odată tot trebuie să fii pe propriile picioare și deocamdată nu e chiar atît de grav, ținînd cont că încă te mai întrețin babacii. Așa că de ce să nu te bucuri de viață cît ai ocazia?!”
Dacă cei mai mulți se lasă întreținuți de părinți, alții, puțini ce-i drept, dar foarte hotărîți, speră ca în timpul facultății să se angajeze. „Mă gîndesc să-mi caut ceva de lucru. Îmi imaginez că nu voi cîștiga foarte mulți bani, dar nu am de gînd să aștept mereu bani de la ai mei. În plus, vreau să fiu pe picioarele mele, să fac ce vreau, cînd vreau”, mărturisește Alice F. Indiferent de părerile pe care le avem în acest moment, cert este că părinții sînt, cel puțin deocamdată, principalul sprijin, așa că e bine să nu ne punem rău cu ei. (Roxana POPA)
Lasă un răspuns