– Sfintul Pahomie de la Gledin, unul dintre cei patru sfinti ierarhi, care au condus Eparhia Romanului si Bacaului, a fost serbat de Biserica Ortodoxa – slujba si acatistul acestui sfint, la fel ca si cele ale Sf. Teodosie de la Brazi, Sf. Mitropolit Dosoftei si Sf. Ioan de la Risca, au fost intocmite de PS Ioachim Bacauanul, episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului
Cultul sfintilor care au traiat ori au slujit Biserica lui Hristos, in diferite chipuri, in Eparhia Romanului si Bacaului, incepe sa prinda radacina in aceasta parte a Moldovei. S-a vazut acest lucru si miercuri, 14 aprilie, cind a fost serbat Sf. Pahomie de la Gledin, fost episcop pe aceste meleaguri intre anii 1707 – 1714, si cind, la slujba oficiata de un sobor de preoti in catedrala arhiepiscopala din Roman, numarul credinciosilor prezenti la rugaciune, a fost apropiat de cel al unei sarbatori duminicale. Acest sfint parinte s-a nascut în satul Gledin din tinutul Bistritei ardelene, în preajma anului 1674, primind la botez numele de Petru. Dupa o copilarie petrecuta intr-o zona cunoscuta pentru suferintele indurate de ortodocsii aflati sub ocupatie habsburgica, cuviosul Pahomie apare intr-un pomelnic pastrat la schitul Pocrov in care se mentioneaza ca era iubitor de Hristos si doritor de viata pustniceasca. Drept aceea, ascultind de porunca Mintuitorului, a lasat toate si L-a urmat pe Hristos în viata calugareasca, intrind la Manastirea Neamt. Dupa moartea staretului Ioan, datorita calitatilor sale, Pahomie a condus manastirea între anii 1702 si 1704. A plecat apoi, pentru doi ani la Kiev, unde s-a inchinat sfintelor moaste din Lavra Pecerska, revenind in 1706 la Neamt. Aici a preferat singuratatea si s-a retras intr-o padure deasa, linga un munte ce se numeste Chiriacul, nu foarte departe de Manastirea Neamt. Roadele faptelor lui cele bune si vestea despre nevointele lui cele placute lui Dumnezeu s-au revarsat prin toata tara Moldovei. Moartea subita a episcopului de la Roman, au facut ca, in 1707, Sf. Pahomie sa fie chemat ca episcop al acestei eparhii. Toate bucuriile si necazurile vietii pastorale nu l-au facut sa uite de viata pustniceasca si, la 1 martie 1714, Ierarhul Pahomie a parasit de buna voie scaunul arhieresc, “socotind ca trece lumea si toate ale lumii ca umbra”. S-a retras din nou linga muntele Chiriacul, unde, la locul numit Pocrov, a construit un locas de rugaciune, rinduindu-i hramul „Acoperamintul Maicii Domnului”. Dupa trei ani, în 1717, Sfintul Ierarh Pahomie a pornit în pribegie în Transilvania, pentru ca apoi sa se opreasca la Lavra Pecerska, unde s-a stins din viata în anul 1724, la 14 aprilie. Slujba si acatistul Sf. Pahomie de la Gledin, ca si a celorlalti trei sfinti ierarhi, care au activat ca episcopi la Roman, Sf. Teodosie de la Brazi, Sf. Ioan de la Risca si Sf. Mitropolit Dosoftei, au fost alcatuite de PS Ioachim Bacauanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului.
Lasă un răspuns