Locuri pentru nonconformiști: stațiunea 2 Mai

Totul e la fel. Nimic nu ar vrea să se schimbe. Soarele răsare din nou din mare, e soarele verii, soarele din 2 Mai.
Pînă nu demult un sat, 2 Mai a devenit după Revoluție o destinație turistică ușor accesibilă, dar încă arhaică. Acest loc nu a fost încă invadat de betoane, de termopane și de civilizație. Dovada o constituie lipsa blocurilor, a hotelurilor imense și a mijloacelor de transport ultramoderne. în 2 Mai, încă se ajunge pe aceeași unică stradă, proaspăt asfaltată, cu vechiul maxi-taxi.
Loc de cazare ți-e plaja sau curtea localnicilor, depinde de opțiune. Dar nici aceste posibilități nu sînt nelimitate. Căsulețele numărabile, cu ferestre ascunse sub perdele de vie, adăpostesc localnici care își așteaptă-n prag oaspeții an de an.
Nea Fănică este doar unul din acei localnici care își asigură o mare parte din cîștiguri de pe urma turiștilor. Pasionat de pescuit, nea’ Fanică nu lasă pe nimeni să plece din casă fără să-i guste din borșul de pește și din „tochitura din fructe de mare”, specialitățile sale culinare. Printre povești pescărești, aceste „delicatesuri” sînt servite numai în casa sa, căsuță cu patru camere disponibile, doua băi și o bucătărie. Alături de o curte spațioasă, ce constituie un loc ideal de odihnă și în care pot fi instalate chiar și trei corturi, întreaga amenajare poate găzdui pînă la zece turiști (acestea sînt în general facilitățile pe care le oferă localnicii). De obicei, turiștii ce trec prin această zonă revin an de an, devenind astfel clienți fideli ai locurilor.

Plaja

Zgomotul valurilor te atrage, astfel încît drumul către plajă devine
foarte scurt. O porțiune aproape îngustă constitue plaja stațiunii.
Nu excesiv de populată, această zonă era cîndva locul de nebunii al
intelectelectualilor bucureșteni. Incomparabil cu ceea ce era acum opt ani, o plajă cu turme de oi și corturi răzlețe. Românii vin în număr tot mai mare aici. Păcat, însă, că urma acestora rămîne an de an tot mai pregnantă.

Tributul unui paradis

Și acest colt de rai își plătește tributul… An de an, numărul celor care vin aici crește. Și, odată cu dorința de libertate a nonconformiștilor, și pofta de bani a comercianților. încet dar sigur, atît aici cît și în Vama Veche, se construiește. Deja locurile au fost pervertite cu tonete de ”hot-dog” și cu cîte o alee asfaltată. Rămîne o întrebare în mintea noastră, a acelora care nu venim în aceste locuri doar pentru că este ”cool”: dacă veniți aici, de ce luați cu voi și ”confortul betonat” al orașului ?

Apusul

în sfîrșit, dincolo de orice, aici fiecare e liber. Și e din nou liniște. Soarele apune, după valuri molcome, e același soare care a răsărit, e soarele din 2 Mai. (Mădălina OPRIȘAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!