Lui Gheorghe Gavriliu îi intră în casă, de ziua lui, toate gloriile muzicii populare

Am cunoscut mulți oameni cu poftă de vorbă, de povești, dar ca Gheorghe Gavriliu, proprietarul fermei avicole din Luncani, mai rar. Este om cu stil la discuții. âși aprinde tacticos țigara, pe care nu scapă prilej să n-o înjure, apoi își trage ușor cafeaua mai aproape și se pregătește de taifas. Prima oară nu-l simți, dar la a nu știu cîta întîlnire deja îți dai seama că la momentul cafelei omul din fața ta se așează într-un anume fel pe scaun, de parcă se cuibărește, ca un copil pregătit, în cotlonul lui, să asculte poveștile bunicii.
Cu Gheorghe Gavriliu poți discuta orice, este și om de afaceri, dar și om, a trecut prin viață și a văzut multe. Cu fonduri europene (pe care nu scapă nici un prilej să nu le blesteme!), și-a pus pe picioare o afacere care, măcar la suprafață, este de invidiat. Casa lui e în buza pădurii din Luncani. Alături, hala cochetă cu cele 2.000 de găini ouătoare. în curte are de toate: de la peluză la piscină cu jacuzzi și cascadă în stil personal, în care a zidit trovanți și pietre care întruchipează fel de fel de figuri. Vara, la Gheorghe Gavriliu e un fel de colț de Rai. Am stat de cîteva ori de vorbă cu el pe terasă, m-a tras de limbă, dar și eu l-am provocat. Are un dar de a te contrazice, după principiul „contradicția este motorul dezvoltării”, pentru a scormoni prin toate cotloanele cunoștințelor pe care le ai. Dar nici eu nu l-am lăsat, într-o zi cînd, văzînd pe perete o fotografie, am vrut să aflu povestea ei. Gavriliu era acolo împreună cu Nicolae Furdui Iancu.
Proprietarul vilei și fermei din Luncani este om de-al locului. Acolo s-a născut și acolo a crescut. S-a născut în zi mare, tocmai de Sf. Parascheva. Pe o vreme numai bună – cum spune chiar el -, adică nici prea cald, nici prea frig, bine și la terasă, dar și în casă. De cînd se știe, de ziua lui fermierul din Luncani s-a respectat. A adunat, de cîte ori s-a putut, toată familia și prietenii la un loc și a simțit, în fiecare an, că întinerește. Acum trei ani, însă, a schimbat foaia. Le-a făcut tuturor o surpriză pe măsura sufletului pe care îl are și a venit acasă cu nimeni altul decît cu Nicolae Furdui Iancu. Cine nu-l cunoaște pe cîntărețul de muzică populară? Praf i-a făcut pe toți, dar pînă să ajungă acasă era să-și facă Gavriliu praf tot planul. „Artistul venise în Bacău, cum ne-am înțeles, și a tras la hotel. Cînd m-am dus după el, m-am trezit că un mahăr, căruia nu-i mai dau numele, ținea morțiș să mi-l ia el. Dar nu așa, cu frumosul, ci cu vorbe grele. Sînt convins că nici cîntărețul n-ar fi rămas acolo, dar mă gîndesc și acum la cît tupeu și nesimțire au unii”. Totul s-a încheiat cu bine, însă, iar oaspeții lui Ghoerghe Gavriliu și, sigur, mai ales femeile, nu vor uita toată viața la ce petrecere au fost.
Fapta s-a repetat însă și anul următor, cînd sărbătoritul de pe 14 octombrie a adus-o la masă pe exploziva Laura Lavric. „Domnule – povestește gazda -, aprigă femeie! Și talentată foc. Joci de arde cămașa pe tine după cum cîntă ea și simți chiar că trăiești. Cu Laura trebuie să fii în formă tot timpul, că te poate băga sub masă. Din multe puncte de vedere. Dar așa-s moldovenii, mai ales cei din Țara de Sus, știu să se distreze”. De la un an la altul, multe se pot uita, dar zilele de petrecere de ziua lui Gavriliu nu. Ce credeți că s-a întîmplat în anul următor? La petrecere a venit Mioara Velicu – altă floare a folclorului moldovenesc. Credeți că a stat cămașa cum trebuie pe vreun mesean cînd s-a pornit cîntăreața la joc și cînt? Ca pe lămîi i-a stors, să-și aducă toți aminte cît or trăi cum a fost și în acel an de ziua lui nea Gavriliu. Iar despre ce va mai fi în alți ani, vă vom mai povesti, așa cum îi place fermierului din Luncani, altădată. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!