Lumea românească

Bombăneală de circumstanță

Vasile PRUTEANU

V-ați gîndit vreodată dacă românilor le place liberalismul și democrația? Le place și nu prea. Ei constată că lumea adună încet, încet bunăstare, că lucrurile s-au schimbat întratît încît oricine are acces la credite bancare, mulți oameni își construiesc case, vile, magazine, își achiziționează mașini, bijuterii, terenuri, iar orașele încep să fie sufocate de automobile. Fiecare face atît cît poate, cît îl duce capul. Doar generațiile de pensionari rămîn prizoniere sărăciei moștenite din trecut, iar capacitatea de „a face” coboară pe nesimțite spre limita neputinței. La acestea resentimentul anticapitalist nu mai este nici măcar disimulat. în mintea acestor oameni era mai bine cînd partidul unic controla integral societatea, anulînd orice încercare de competiție în plan material. De aceea, acceptă cu greu îmbogățirea rapidă a unora și stagnarea veniturilor din pensii la un nivel oarecare. Nici prin gînd nu le trece că un guvern liberal a fost singurul care a majorat pensiile peste nivelul inflației, cum nu făcuseră cele social-democrate în toți cei 18 ani post decembriști.
Furia demolatoare acuzînd grupurile de interese a creat un amestec otrăvit de resentimente, de rea-credință, injurie, calomnie și bombăneală de circumstanță. Mie mi se pare, totuși, că cine nu-și apără interesele este un neisprăvit. într-o societate democratică (și mai ales liberală) a-ți apăra interesele nu este nicidecum o rușine. Cu atît mai mult mă îngrijorează resentimentele față de Guvern, Parlament, Justiție și partide, acuzate de oligarhie și interese transpartinice. Tocmai pe un asemenea fond emoțional au cîștigat inimile oamenilor comuniștii, bolșevicii, fasciștii, naziștii și legionarii, semănînd ura și adversitatea antiparlamentară, acuzînd corupția pe care înșiși au practicat-o. Consecințele istorice și sociale se cunosc și încă le vom resimți multă vreme. Iată motivele care ne fac să nu înțelegem atacurile arbitrare ale instituției prezidențiale. Aceasta și-a luat un aer de zeitate ultragiată, de instanță infailibilă, neînțeleasă și neurmată așa cum crede că i s-ar cuveni. Criticînd neostenit oligarhiile și grupurile de interese privirea ne este întoarsă pe nesimțite spre egalitarismul pe care, de bine de rău, l-am repudiat. Așa că anticomunismul afișat de Traian Băsescu tot anticapitalism este, oricît l-ar disimula în forme populiste de rebeliune ofensată. Iar noi, români, reacționăm după modelul suporterului de fotbal (prin definiție fidel echipei sale), stîndu-i alături la bine și la rău, cu un soi de patetică solidaritate. Ne vine greu să judecăm în termenii democrației, ai liberalismului, fiind mai curînd dispuși să ne enervăm că oamenii iau cu asalt mall-urile, că lipsesc parcările, că circulația a devenit sufocantă. Nici vorbă să observăm că aceste fenomene sînt un semn al creșterii prosperității, ca urmare a democrației liberale parlamentare. Atît deficitul de memorie și cultură, cît și atitudinile emoțional-afective sînt cauze ale resentimentelor noastre antiliberale și ale înțepenirii memoriei într-un trecut nu prea îndepărtat. Ca să ieșim din acestă stare incertă, nu ne este de nici un ajutor adunătura de neofiți politici, de lingușitori ai puterii și de profitori ai situațiilor tulburi. Nu e de mirare că între atîtea lichele, nici dracul nu scapă nejumulit.înt un semn al creșterii prosperității, ca urmare a democrației liberale

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!