Luni vom serba Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil

Ziua de luni, 8 noiembrie, este inchinata in calendarul crestin-ortodox Soborului sau Adunarea mai-marilor arhistrategi (capetenii) Mihail si Gavriil si a tuturor Puterilor ceresti celor fara de trupuri. Noi îi cinstim pe îngeri pentru ca ei reprezinta chipul ideal al fapturii ne-trupesti (pur spirituale) si fara pacat, spre care nazuim si noi. Îi cinstim pentru ca sint vestitori ai voii si ai poruncilor lui Dumnezeu, slujitori ai mintuirii noastre si mijlocitori între Dumnezeu si oameni si pentru ca sint ocrotitorii si ajutatorii nostri în realizarea mintuirii personale a fiecaruia dintre noi . La origine sarbatoarea a fost aniversarea anuala a sfintirii unei biserici a Sfintului Arhanghel Mihail din Constantinopol. De aceea, in cartile vechi apare ca o sarbatoare numai a Arhanghelului Mihail. Mai tirziu, si-a largit obiectul la cele doua capetenii ingeresti (Mihail si Gavriil) si apoi a devenit o sarbatoare comuna a tuturor Sfintilor Ingeri. Cultul ingerilor are un fundament solid vechi-testamentar si chiar nou-testamentar. In crestinismul primelor veacuri a existat o rezerva in ceea ce priveste cinstirea ingerilor, din pricina denaturarii sau practicarii abuzive sau eronate a acestui cult. Marturiile despre existenta unui cult crestin al ingerilor, care se intilnesc inca din secolul II, sint contrabalansate de altele, care par ca interzic acest cult, sau cauta sa-l mentina in adevaratul lui spirit, atunci cind el este conceput sau practicat gresit. Cu toate luarile de atitudine ale unor Sfinti Parinti ai Bisericii referitor la acest cult, s-au pastrat din primele secole crestine numeroase inscriptii care cuprind invocatii si formule de rugaciuni adresate direct sau indirect ingerilor si indeosebi Sfintului Arhanghel Mihail. Sub stricta supraveghere si indrumare a Bisericii, conceput si practicat in spirit cu adevarat crestin, ca o venerare sau simpla cinstire, iar nu ca adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu, cultul Sfintilor Ingeri a luat cu timpul o mare dezvoltare, atit in pietatea particulara, cit si in cultul liturgic al Bisericii.