Lupte greco-romane/ Sorin Tasca, vicecampion mondial al pompierilor

Desi n-a mai participat in ultimii doi ani la Campionatele Nationale, Sorin Tasca n-a uitat sa se antreneze si, mai ales sa lupte. Având in palmares zece titluri de campion national in stilul greco-romane, dar si medalii in stilul libere, antrenorul de la SCM Bacau a fost desemnat printre cei care au reprezentat România la Campionatele Mondiale ale Pompierilor, de la Seul. In capitala Coreei de Sud, Tasca a cucerit medalii de argint la individual si cu echipa. Uimeste din nou acest om inepuizabil, care lupta cu succes pe mai multe fronturi: in meseria de pompier (care nu este deloc usoara, iar vara aceasta au fost si inundatii),ca antrenor la SCM (tinând antrenamente la Sala Letea, dar si in mediul rural, unde se ocupa si de selectie), ca familist, si, iata, ca sportiv. Cum reuseste sa impace pe toata lumea? Aflam in cele ce urmeaza.

– Cum a fost la Seul?
– Cum sa fie? O competitie foarte mare, cu sute de participanti bine pregatiti. Nici nu se putea altfel, deoarece pompierii trebuie sa aibe o foarte buna conditie fizica. La fel ca mine, cei mai multi participanti au fost sportivi. Despre Seul, ca oras, nu pot spune decât ca este o alta lume, mult mai avansata decât a noastra. Ar fi foarte multe de povestit, dar mi-ar trebui talent ca sa fiu si convingator.
– Cum reusesti sa te descurci in atâtea directii?
– In primul rând, cred ca fac treburi la care ma pricep, iar asta ma ajuta sa lucrez eficient. La fel de important este sprijinul si intelegerea celor din jur, fie ca este vorba despre superiorii si colegii de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta, SCM Bacau, familie sau prieteni.
– A fost o dorinta pe care ai avut-o la un moment dat sa abordezi disciplinele martiale de contact. Ce te-a convins sa ramâi la lupte?
– Intr-adevar, stabilisem cu regretatul Dan Botezatu sa ma antrenez pentru lupte MMS. Era o posibilitate, cam disperata, de a câstiga bani, pentru a-mi intretine familia. As fi avut o buna pornire pentru lupta la sol; Dan m-ar fi invatat si pe cea din picioare. Din pacate, Dan a murit, iar eu mi-am vazut de noua mea meserie, cea de pompier. Dar cum avem o viata competitionala bogata la unitate, iar eu am ramas si antrenor la SCM, consider firesc ca am continuat in lupte, ba chiar m-am si antrenat. Si nu-mi pare rau, mai ales din punct de vedere sentimental. Am ramas in Sala Letea, unde m-am format si unde au crescut multi medaliati mondiali si europeni. Am datoria sa transmit si eu mai departe ceea ce am invatatsi sa contribui la mentinerea acestei atmosfere de mare familie si a traditiei in marea performanta. Fiecare succes pe care l-am avut cu elevii mei l-am simtit la fel ca pe propriile mele victorii, de pe vremea când eram sportiv.
– Mai pot fi luptele bacauane cele mai bune din tara?
– Eu zic ca da, fiindca facem treaba buna in continuare la Letea si la Sala de Atletism. Desigur, e criza, iar asta ne ingrijoreaza, pentru ca taierile in serie de la bugetul ce ne este alocat – in asta intrând indemnizatii, salarii, premieri, fonduri pentru participarea la competitii -, nu se poate sa nu ne afecteze competitivitatea. Iar ceea ce a ar putea fi mai rau, disponibilizarile, ar putea rupe echipa de antrenori care au facut posibile performantele la SCM.

Peter KELMANN