Ma-nclin in fata domnului presedinte

Presedintele meu si al romanilor de pretutindeni, Traian Basescu, a sustinut, joi, prima sa conferinta de presa de cind a fost investit in functie. Timpii de antena in intervalul carora concetateanul in cauza a vorbit m-au facut sa ma ridic, incet-incet, de pe fotoliu. Fiecare fraza rostita de mihnitul sef al statului (deplingea, ca un tata firesc, starea natiunii) mi-a creat o noua viziune asupra viitorului Romaniei si, implicit, al nostru, al meu.

Am (pre)simtit, in dosul vorbelor domniei sale si printre rindurile pe care altii i le-au scris, grija fata de protejarea intereselor „baietilor destepti” fata de o posibila si nedorita intruziune a „boborului” in acestea. Drept urmare, m-am indemnat sa aflu ce doreste, totusi, domnul presedinte pentru mine si cei de-o seama cu mine. Si bine am facut, caci omul nu vorbea fara noima.

Coerent si pentru toti de-nteles, prezidentul Basescu a explicat ca o guvernare arendata pedeleior domniei sale ne-ar aduce bunastarea. Vrac si cu nemiluita, numai sa dam cu votul pe cine zice ‘mnealui.

Sa ma ierte bunul Dumnezeu, cit si domnia sa – Cezarul natiei -, da’ eu in povesti cu zine (zini) nu mai cred demult. Mai ales de cind l-am perceput ca dind de inteles ca evaluarea Romaniei de catre Standard&Poor’s – agentie recunoscuta mondial si care ne-a scazut ratingul de tara – „nu este credibila”. M-am inchinat in fata intelepciunii sale, care, ca-ntotdeauna, este peste tot, toti si toate.

Cum altfel sa stai in fata unei asemenea gindiri: „Sintem intr-o realitate care poate fi corectata, asa ca am decis sa insist asupra prioritatilor pe care le avem in Parlament”. Pai, nenea presedintele, votul parlamentarilor chiar ti-a folosit! Cum spuneam, m-am ridicat din fotoliu, si am decis sa ma inclin. In fata celor de-alde mine, dar cu spatele („dosul” ar fi sunat prea urit) la domn’ presedinte. Directia conteaza!