Crezul sau in viata a fost dictonul: „Nu ceda necazurilor, nenorocirilor, ci dimpotriva sa mergi mai indraznet”. Si, dupa cum marturisea „este un lucru extraordinar cind, din confruntari pe care reusesti sa le depasesti, iesi calit, cu alta experienta”. Generatii de elevi, liceeni si studenti au deslusit tainele limbii latine, avindu-l ca profesor. A contribuit la alcătuierea programelor scolare de liceu pentru limba latina, a ajutat la alcatuierea programelor de definitivat si grade in invatamint etc. Dupa aproape 50 de ani de activitate, numele sau constituie un permanent motiv de mindrie pentru invatamintul gimnazial, liceal sau universitar bacauan, acolo unde a predat cu o impresionanta acribie. Bacaul se mindreste cu cel care, la cirma lotului national de olimpici de limba latina, a reusit sa aduca Romaniei, cu ani in urma, locul III la faza internationala din Italia. Format la scoala unei generatii de exceptie, a devenit el insusi un dascal paradigmatic. Retras de la catedra, cu o modestie si smerenie tipice oamenilor de inalta tinuta academica, profesorul Ioan Agrigoroaie continua sa impresioneze prin caracterul sau deosebit.
„Pot spune ca liceul l-am facut pe fuga. In vremea aceea, era alta structura a invatamintului. Faceam scoala generala care se incheia la clasa a VII-a, apoi, urmau trei ani de liceu, pina in clasa a X-a, si cinci ani de facultate. Fiind din Neamt, am urmat Liceul „Petru Rares„ din Piatra Neamt. Am avut profesori foarte buni si la liceu, unii dintre ei, aveam sa aflu ulterior, facusura si inchisoare, dar au avut voie sa predea. Ne pregateau temeinic. Si ne invatau carte”, si-a amintit profesorul Agrigoroaei. In anul 1957, intr-o perioada trista si neagra pentru Romania, cind trendul tinerei generatii se intorcea cu spatele spre Occident, inhalind doze imense de marxim leninism si socialism, Ioan Agrigoroaei avea sa se inscrie la sectia de Limbi Clasice a Facultatii de Filologie din Bucuresti.
O alegere deloc intimplatoare pentru un tinar care dorea sa-si construiasca un univers intelectual sanatos. „Ne-am nimerit o serie foarte buna, cu profesori ce ne-au determinat sa fim foarte curiosi in a patrunde in tainele limbilor clasice. Am constatat o deschidere deosebita din partea tuturor celor cu care am intrat in contact. A fost un miraj pentru mine care a continuat toata viata. De altfel, am avut parte, aveam sa aflu mai tirziu, de o generatie de profesori care era considerata cam cea mai buna catedra de limbi clasice din Europa: Alexandru Graur, Nicolae Barbu, Mihail Nasta, Petru Cretia, Mihai Nichita, Cicerone Poghirc, si multi altii”, si-a amintit profesorul Agrigoroaei.
45 de ani de invatamint la toate nivelurile. „Viata mea, efectiv”
Desi format in umbra unor elite ale invatamintului superior romanesc, a ales sa vina ca profesor aproape de casa. „Dupa absolvire, am fost repartizat la liceul din Moinesti. Asa a fost sa fie. Puteam sa iau la repartitie si in alte localitati, dar am vrut sa fiu mai aproape de casa. Moinestiul, ca si Piatra Neamt, erau in regiunea Bacau. Am predat acolo 13 ani, desi, din 1970 am obtinut loc aici, in Bacau, dar n-am putut veni pentru ca nu aveam locuinta. Ulterior, am ajuns la Liceul „Vasile Alecsandri”. Dar pentru a-mi completa norma am mai predat si la Liceul Pedagogic, si la Liceul de Arta. Din 1977, cind obiectul limba latina a fost scoas aproape complet din invatamintul liceal, am ajuns la Scoala nr. 28, in mare parte pe ore de romana. Tot acolo, am activitat o vreme si in calitate de director.
In anul 1990, am revenit la actualul Colegiul „Vasile Alecsandri”, fiind solicitat si la Facultatea de Litere a Universitatii Bacau, unde am activitat ca profesor asociat. In total, sint cam 45 de ani de invatamint. A fost viata mea, efectiv”, ne-a rezumat profesorul Agrigoroaei, impresionanta sa cariera de dascal.
Satisfactia deplina: chipul elevilor pline de bucurie
Intrebat despre cele mai frumoase momente ale jumatatii de veac dedicate limbii latine, dascalului bacauan i-au venit in minte orele cind se straduia sa ofere tinerilor alternativa cunoasterii unui univers aproape interzis de regimul comunist, in ciuda obstructionarilor de care a avut parte aceasta disciplina „Din punct de vedere al prezentei in planul de invatamint, limba latina a fost considerata o Cenusareasa, din pacate, de cei care intocmesc planurile de invatamint.
Sint foarte multi convinsi de utilitatea limbii latine, dar asa au stat lucruri. Am avut elevi buni si mi-a placut ceea ce am facut impreuna cu ei. Au fost multe momente frumoase. Sigur, momentele cele mai placute erau cind imi reusea o lectie, cind vedeam pe chipul elevilor ca le place ceea ce le transmit, ca le face bucurie, ca veneau dupa mine si puneau intrebari suplimentare. Si au fost foarte multe bucurii de acestea”, a precizat distinsul profesor.
Intre performante: locul III la faza internationala cu lotul Romaniei, in 1997
Desi, a incercat sa eludeze marile performante obtinute la olimpiadele de latina, pina la urma ne-a marturisit si satisfactia profesionala a unor astfel de momente. „Este adevarat. De cind a inceput sa fie Olimpiada la Limba Latina, am participat la organizarea olimpiadelor fazele judetene si nationale. Am avut si rezultate foarte bune, m-am mindrit cu ele, dar m-am mindrit si cu elevii care au invatat latina la clasa, care mi-au marturisit ca le place ce reprezinta limba latina, ca iì ajuta la perfectionarea exprimarii in limba romana.
Revenind la olimpiadele de limba latina, da, este un moment de exceptie din activitatea mea didactica, si prin implicarea mea directa la nivel national si prin loturile pe care le-am prezentat din 1991, pina dupa 2000. Si poate cel mai mult, ca in doi ani, respectiv 1997, si 2000, am pregatit lotul national cu care am mers in Italia. Atunci, in 1997, am reusit sa ocupam locul al III-lea.
Dar imi amintesc cu placere discutiile cu candidatii la fazele nationale, dupa probe si dupa afisarea rezultatelor. Voiau sa stie de ce au fost notati cu o anumita nota. Dar avea si alte curiozitati stintifice. Aceste dorinte ma incintau in mod deosebit. Personal, i-am incurajat intotdeauna pe elevi sa puna intrebari, chiar daca mi s-a intimplat citeodata sa ma puna in dificultate”, ne-a marturisit profesorul.
Intre dezamagiri: oameni care nu cunosc rolul limbilor clasice in formarea si educarea tinerilor
In ceea ce priveste dezamagirile sale, dupa atitia ani, acestea sint legate de modul in care cei ce coordoneaza activitatile la nivel inalt au inteles de-a lungul anilor locul si rolul limbii latine in educatia tinerilor.
„Au fost mai multe dezamagiri. In primul rind, atitudinea multora din Ministerul Educatiei si Invatamintului, ca sa spun generic, fata de obiectul limba latina, fata de ei insisi. Nu pricepeau rolul limbilor clasice in formarea intelectula si in educarea tinerilor. Acesta este lucrul care m-a macinat cel mai mult.
Avem in continuare incompententi, ca sa rezum, si, din pacate, asta se intimpla nu numai la noi. Ci si in tari cu traditie. Dar acolo revin, nu rup legatura cu specialistii. Isi refac drumul usor. Noi nu mai avem specialisti in domeniul limbilor clasice.
Dupa aceea, uneori manualele prost alcatuite si obligativitatea de a te tine de niste manuale. Foarte multa vreme a fost si treaba asta. Eram obligati sa „pisam” un manual. Desi nu era facut cum trebuie. Apoi, poate m-a deranjat si felul cum receptionau elevii limba latina cind treceau la clasele superiooare. Si nu era vina lor. Se intimpla ca era o ruptura intre manualele de clasa a 9 si a 10, respectiv a 11 si a 12-a. Primele manuale aveau texte contrafacute. Nu intrau in contact direct cu textul latin. Intervenea deruta si greutati dificil de depasit.
Ca sa preintimpin aceasta situatie, selectam texte orginiale, pe care le modificam putin citeodata si le dadeam elevilor sa lucreze suplimentar. Si am vazut ca am inceput sa le netezesc drumul foarte rapid”, a explicat domnul Agrigoroaei, care insista si acum pe necesitatea predarii limbii latine in scoli si in licee. „Ar trebui sa stim intotdeauna de unde venim. De unde este orginea noastra. Vom avea nevoie sa stim limba romana si limbile straine. Nu se pot invata limbi straine, fara o cunoastere a limbii lainte. Inclusiv engleza, care are peste 40 la suta cuvinte de origine latina. Si, sa nu uitam ca altfel se invata cind o pornesti de la inceput, si nu ai zone ale cunoasterii rupte sau intunecate”, a mentionat el.
In perioada comunista a fost o lupta puternica impotriva credintei
Dincolo de performantele sale cu aceasta disciplina considerata una fundamentala mai ales pentru cei care aleg o cariera diplomatica sau politica, profesorul Ioan Agrigoroaei este si un permanent cautator al lamuririlor sufletesti. Credinta in Dumnezeu reprezinta o latura a spiritului sau care ni-l infatiseaza astazi ca pe un veritabil pelerin.
„Domeniul spiritualitatii ortodoxe este un domeniu care mi se deschide asa de larg, si n-am avut foarte multa vreme acces la el. Prin natura limbilor clasice am avut contact cu crestinismul. Nu am facut o literatura crestina, dar am avut contact cu ea inainte de 1990. Si am cautat literatura crestina. Eu am impresia ca un om care crede in Dumnezeu este foarte puternic. Personal, ma straduiesc sa cred in Dumnezeu ca sa devin mai puternic. Vorbind de credinta sa nu uitam ca venim dupa ani buni de lupta impotriva lui Dumnezeu si educatie ateista.
Mi-ati adus aminte de un episod, cind eram director. Cineva m-a invitat la o lectie de dirigentie, cu tema ateist-stiintifica, si a discutat despre biblia hazlie. Si toata ora, se desfasura la o clasa a 7, a fost o incercare de bataie de joc la adresa Bibliei. La final, am discutat foarte putin. Am spus, Biblia este o carte sacra si nu trebuie discutata. Este plina de simboluri si nu trebuie sa se faca ceea ce ati facut. Diriginta clasei, a crezut probabil ca o sa ma incinte, dar in momentul cind i-am spus asta, mi-a spus; Iertati-ma, nici n-am stiut”, ne-a spus profesorul Agrigoroaei, decanul de virsta al latinistilor, care a conchis:”In perioada comunista a fost o lupta impotriva credintei, si din lupta asta inca sufera si generatiile de acum, si nu e bine”.
Mi-a fost profesor acum cevaaaa anisori, la scoala 28.
Toata admiratia! Pentru acele vremuri grele era imboldul nostru, al elevilor de a razbate in viata ! ca director adjunct a incercat si reusit de cele mai multe ori imposibilul!
L’am cunoscut pe domnul profesor Ioan Agrigoroaie in anii liceului, la Moinesti. Acum promotia mea implineste 40 de ani de la terminarea liceului si se va intalni la miijlocul lunii mai. Am dori sa’l revedem pe d-nul profesor Agrigoroaie, insa nu avem nici un contact. V-am fi indatorati daca ne-ati mijloci legatura cu domnia sa. Va multumim anticipat.
Mi-a fost profesor si diriginte la liceul Vasile Alecsandri din Bacau. Datorita dumnealui am imbratisat Facultatea de Litere, Cluj, sectia latina greaca veche. Mi-a indrumat pasii, mi-a deschis ochii intru cunoastere si mult din ceea ce-am ajuns – Profesor de latina si greaca veche, dar si scriitoare – ii datorez dumnealui. Multumesc Stimate Domnule Profesor, Stimate Domnule Coleg!
Bună ziua aveți cumva un nr de telefon deal domnului profesor? Sau o adresa?