• ele au rămas fără adăpost după ce un incendiu a transformat chiliile în scrum
Măicuțele de la mănăstirea Schitul Doamnei, din satul Enăchești, comuna Berești Tazlău, trăiesc momente de grea cumpănă. În fiecare zi, în Piața Sud sau lîngă poarta vreunei biserici din oraș, cîte o măicuță purtînd în mînă tăblița cu imaginea schitului ajuns ruină așteaptă milostivirea oamenilor. În noaptea de 3 ianuarie, la Schitul Doamnei a izbucnit un incediu care a distrus totul. Despre acea noapte de coșmar, maica Ana Tereș nu poate vorbi decît cu ochii înlăcrimați. „Am ieșit de la slujba de priveghere și am văzut chiliile în flăcări. Pompierii au venit mai tîrziu și nu au avut ce să mai facă”, ne-a spus ea, în timp ce făcea colectă în fața bisericii „Precista” din Bacău.
Chiar dacă au trecut două luni, nici pînă în ziua de astăzi nu s-a întocmit un raport care să le spună maicilor cauzele catastrofei, spun ele. „Nu se știe nici acum de unde, de ce și cum a izbucnit focul”, s-a plîns maica Ana. În ciuda vremii de afară, traiul celor care și-au închinat viața lui Hristos a ajuns un continuu pelerinaj. „În urmă cu cinci ani, dormeam în vagoane pentru că nu se ridicase încă sfîntul lăcaș. Acum, abia apucasem și noi să ne organizăm puțin și iarăși am ajuns pe cîmp”, ne-a declarat maica Ana .
Deși sînt puține ca număr, doar șapte suflete, maicile de la Schitu Doamnei se luptă din greu, de peste două luni, pentru a reface ceea ce focul a prefăcut în scrum în cîteva clipe. „Sînt momente dificile, dar ce să facem? Strîngem bani pe la biserici, ne mai ajută și preoții și nădăjduim ca pînă la urmă să reușim”, spune maica.
Celelalte surori au găsit adăpost, la Moinești, într-o garsonieră pusă la dispoziție de un profesor. „Profesorul Ionel Ursu din Moinești ne-a oferit un acoperiș deasupra capului”, ține să precizeze maica Ana.
Cum banii sînt puțini și nevoile Schitului majore, maicilor de la Enăchești le-a rămas nădejde că, într-un fel sau altul, autoritățile le vor susține să se poată întoarce la sfîntul lăcaș. „Așteptăm un ajutor de la sat. Ar fi bine dacă s-ar putea să ne ofere un suport financiar pentru a ne putea întoarce unde ne este locul”, a mai zis maica Ana, căreia nu i-a mai rămas acum decît speranța că oamenii le vor ajuta. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns