Bairamuri gălăgioase, escapade nocturne, țigări poștite după sala de sport, machiaj cît mai strident, cercei în locuri la care nici nu te gîndești, curse în centrul orașului cu mașini din ce în ce mai arătoase….Toate astea îi fac pe cei maturi să exclame cu năduf „Tineretul din ziua de azi!” Însă, după indignare și ore de morală care ne fac să ne urcăm pe pereți, se întrevede o rază de lumină. „Cu anii ăștia nu vă mai întîlniți!”, e replica rostită de obicei cu nostalgie de către cei citați în rîndurile de mai sus. Așa că lungimile milimetrice ale fustelor, teribilismul vîrstei și, în general, obiceiurile noastre sînt trecute cu vederea cîteodată. „Lasă-i, măi, că sînt tineri!”, ar fi cel mai relevant argument.
Dar să trecem la subiect! Unul din ritualurile cel mai frecvent întîlnite în liceu este sărbătorirea majoreatului. Unde? Cum? Și, nu în ultimul rînd, cît mai costă o astfel de petrecere? Asta am încercat să aflăm pentru voi. Dacă sînteți profesioniști în acest domeniu, cu siguranță știți că locul desfășurării majoratului este important, însă nu este totul. Multe bairamuri făcute acasă sau în locuri nu foarte luxoase le surclasează pe cele pompoase din mari restaurante. O primă concluzie ar fi că pentru reușita sigură a unui majorat ingredientele de bază sînt prietenii, oamenii cu care vă simțiți cel mai bine, gașca. Cel mai la îndemînă loc unde v-ați putea sărbători ziua este acasă. Asta doar dacă valoarea pagubelor morale și materiale evaluate după bairam este mai mică decît cea a închirierii unei săli oarecare. Cum e un majorat nesupravegheat, găzduit acasă? Din start trebuie să vă așteptați la „blatiști”, acei prieteni ai prietenilor colegilor voștri pe care nu i-ați mai întîlnit pînă atunci. Cei cu „bun-simț” se văd nevoiți să nu vină cu mîna goală. Așa că nu vă mirați dacă printre cadourile primite se vor strecura cutii de parfum goale, cutii de bomboane desfăcute sau sticle de Ballantines al căror conținut nu e nimic altceva decît Săniuța. Pentru ca tacîmul să fie complet, gazda privește cu stupoare cum colegul de bancă amețit de licoarea lui Bachus își dă sufletul pe covorul persan de-abia cumpărat de părinți sau cum doi dintre prieteni s-au gîndit să stingă lumina spărgînd lustra. Sorina Brif, 17 ani: „Cel mai frumos majorat s-a petrecut în casa unei prietene. Se pot spune multe despre seara aceea, însă, cel mai amuzant moment a fost atunci cînd vecinii de palier ne-au făcut o mare panaramă. De ce? Băieții s-au gîndit să umple castronul cîinelui săracilor oameni cu vin și bere, iar acesta a băut. Încercați să vă imaginați rezultatul”.
Dacă nu sînteți dispuși să vă asumați aceste riscuri, iar din postura de sărbătorit să vă trezți în cea de victimă, puteți închiria un loc unde să vă faceți de cap. În funcție de numărul de invitați și de pretențiile pe care le aveți costul variază. Astfel că un bairam făcut în sălile marilor restaurante vă ușurează de cîteva milioane de lei. Andreea Blăjuț, 18 ani: „Un majorat foarte fain a fost la Barați. Ne-am simțit super. O chestie de care rîd și acum cînd îmi amintesc este că, la plecare, cîțiva din prietenii mei s-au trezit cu buzunarele și gențile pline de murături, friptură, tort, pahare sau farfurii, din dotare. A fost o farsă care, pe moment, nu ni s-a părut foarte amuzantă”.
Dacă vreți ca acea noapte să fie ca în povești, cu meniu sofisticat și toalete care mai de care mai elegante, atunci sigur veți opta pentru una din sălile de la Moldova, Decebal sau Corso.
Puteți lua în calcul, însă, și alte variante. Cu o pilă bazată aveți ocazia să vă petreceți majoratul în cantin vreunei întreprinderi. De obicei, acestea sînt modern amenajate. Unii mai norocoși dispun de case de vacanță situate în împrejurimile Bacăului. Riscurile semnalate mai sus sînt mai reduse în astfel de cazuri. Alina Munteanu, 20 ani: „Majorat fain ? Cred că la Luncani, în casa unei prietene. Cel mai frumos moment a fost cel cu pedepsele. La 1.00 noaptea s-o vezi pe sărbătorită plantînd nu știu ce prin grădină, în rochia ei elegantă, nu e un lucru ușor de uitat”.
Pentru cei mai nepretențioși, campingul de la Gherăiești vă stă la dispoziție. Aici, o căsuță cu trei camere costă 500.000 lei, însă consumația de 1.000.000 lei este obligatorie. Așa că ar fi mai ieftin dacă, cu o zi înainte, vă mai procurați nște mîncare și băutură de prin oraș. O altă soluție mai simplă ar fi ca de ziua voastră să vă invitați prietenii „la băut”, cum s-ar spune, într-o discotecă. XXL, Zebra sau Marinarul v-ar putea găzdui. Iar obligația voastră de gazdă ar fi doar să plătiți intrarea și consumația invitaților.
Nu vă gîndiți, însă, că ați descoperit America, că sînteți prima generație care știe să se distreze! Să nu uităm că și părinții sau bunicii noștri au avut odată 16,17,18 ani. Ceea ce, de obicei, îi face să exclame „Ce vremuri!” Cum petreceau ei un majorat? Unde? Dar mai ales, au curajul să ne povestească de cele mai trăznite întîmplări? În ciuda insistențelor mele, nu prea am reușit să descopăr lucruri ieșite din comun. Am aflat că majoritatea petrecerilor de genul ăsta se întîmplau acasă, cam toate fiind supravegheate de părinți. „Un majorat adevărat a fost acasă la un coleg de clasă. Părinții lui erau plecați. Ai noștri nu știau chestia asta. Ne-am destrăbălat, însă cînd eram în plin bairam vecinii scandalizați ne-au oprit lumina. A fost foarte fain. O oră am meșterit pe la tablou și într-un final totul a fost ok. Am continuat bairamul pînă la șapte dimineața, spre disperarea vecinilor”, spune Eduard, ajuns acum la vîrtsa de 27 de ani. Nicoleta, 33 ani: „Cel mai frumos majorat a fost la Barați. Sărbătoream un coleg de clasă. Abia venisem de la mare. Țin minte că, în ciuda problemelor care erau atunci cu mîncarea, am avut de toate. Un lucru inedit pentru noi, în vremea aceea, a fost faptul că părinții sărbătoritului ne-au făcut grătar. Nebunii? Nu prea era ca acum cu spargeri de geamuri și stricăciuni. Aveam alte idei în ceea ce privește distracția”. Am mai reușit să aflu, printre altele, de bătăile cu mîncare sau de hilaritatea pe care o stîrneau colegii care au întrecut măsura cu șprițul. În esență, lucrurile nu erau foarte diferite. Păcat că interlocutorii mei au fost zgîrciți cu amănuntele picante.
Dar haideți că nu vreau să vă plictisesc. Distracție plăcută! Și nu uitați: cu anii ăștia nu vă mai vedeți! (Ioana HAGIMĂ)
Lasă un răspuns