Majoritatea micilor acționari băcăuani au acțiuni doar pe hîrtie

• dividendele rămîn un vis

• ei nu le pot vinde fie pentru că nu mai au unde, fie că nu au cui

Una dintre problemele cu care se confruntă micii acționari care mai au acțiuni este faptul că au rămas cu această calitate doar pe hîrtie. Acțiunile Rafo Onești, de exemplu, au fost suspendate de la tranzacționare încă din decembrie anul trecut, pe motiv de majorare de capital social și operațiunile nu s-au reluat nici acum. Dar nu este singura firmă care este în acestă situație. Dintre cele peste 100 de societăți comerciale băcăuane ale căror acțiuni apar pe piețele de capital, doar cîteva mai sînt tranzacționate cu adevărat în Bursa de Valori. Este vorba despre SIF Moldova, Aerostar, Sofert, Uton Onești – toate la BVB -, Diana Forest și Subex pe piața RASDAQ. Dar cei mai mulți mici acționari cuprinși în Programul de Privatizare în Masă au fost la societățile comerciale se uită acum la certificatele de deținere a acțiunilor ca la niște bucățele de hîrtie inutile. Firmele unde au – teoretic – o bucățică de proprietate fie s-au închis, fie nu se tranzacționează în nici un fel.

Marea privatizare a „produs” zeci și sute de mii de mici acționari

Calitatea de acționari la o societate comercială a fost obținută de băcăuani, ca și de alți români, prin Programul de Privatizare în Masă. Cuponiada din anii ’95 a adus acționarilor un număr diferit de acțiuni. La unii au ajuns 39-40 de acțiuni cu valoarea nominală de 25.000 de lei, la alții 990-1.000 de acțiuni de 1.000 de lei. Suprasubscrierea le-a adus celor care au optat pentru Peco Bacău, de exemplu, doar 63 de acțiuni de 1.000 de lei. Indiferent de cîte acțiuni au obținut, timpul a dovedit că rareori acțiunile respective au însemnat ceva pentru băcăuani.

Teoretic, faptul că ai un număr mai mare sau mai mic de acțiuni la o societate comercială ar trebui să reprezinte ceva. Doar este vorba de o bucățică de proprietate dintr-o firmă. Realitatea s-a dovedit altfel. Mulți au pierdut calitatea de acționari din diverse motive, pentru alții asta nu înseamnă nimic.

Dividendele au rămas doar un vis pentru majoritatea acționarilor

Calitatea de acționar în România, mai ales cînd deții un număr mic de acțiuni, nu înseamnă aproape nimic. Dividendele sînt un vis la majoritatea firmelor cuprinse în privatizarea în masă. Multe din societățile comerciale băcăuane rezultate din vechile întreprinderi socialiste și care au intrat în PPM au înregistrat pierderi, au datorii mari către buget sau către bănci, au intrat în faliment sau au fost lichidate. Rafo Onești, Rafinăria Dărmănești, Chimcomplex Borzești, Carom Onești – ca să nu amintim decît cîteva din marile societăți – au avut mereu probleme financiare, motiv pentru care dividendele pentru micii acționari nici nu intră în discuție. În alte situații, firmele respective au fost lichidate, cum este cazul Zahărul Sascut. Dar, și dacă unele societăți prinse în program au avut bilanțuri pozitive, faptul nu a rezolvat nimic. Profitul a fost direcționat în alte scopuri. Unii proprietari și-au renovat sediul, au cumpărat mașini scumpe. Cei care nu au primit dividende ar trebui să-și poată vinde acțiunile, dar și această opțiune se dovedește a fi doar teoretică. Din statisticile actuale rezultă că la Bursă sînt listate trei societăți comerciale – SIF Moldova, Aerostar Bacău și Sofert -, iar alte două firme (Uton și Rafo Onești) se tranzacționează pe piața acțiunilor necotate. În baza de date a pieței RASDAQ – numită și piața extrabursieră, deși nu este chiar corect – apar nu mai puțin de 93 de societăți comerciale din județul Bacău. Nouă dintre acestea sînt suspendate de multă vreme de la tranzacționare, în urma curățeniei demarate de societatea care administrează piața.

Deci cei care mai au acțiuni Moldoterm Bacău sau Foraj Sonde Comănești nu le mai pot vinde și este greu de crezut că o vor putea face vreodată. Dar nici acționarii de la celelalte aproximativ 80 de societăți care se pot tranzacționa nu au prea mari șanse să le vîndă. Diana Forest și Subex se tranzacționează aproape tot timpul. Diana Forest are un preț relativ constant, 19.000 de lei/acțiune, la o valoare nominală de 25.000 de lei. Subex se transferă la 1.200 de lei/acțiune, peste valoarea de referință, 1.000 de lei. Dar trebuie să te uiți în istoric ca să vezi cînd au fost operate ultimele transferuri la Prolabac, la Vinalcool, la Trotușul Onești etc. În aceste condiții, prețurile care se obțin pe aceste acțiuni sînt simbolice. Asta dacă are cine să le cumpere.

Majorările de capital social au diluat total reprezentarea micilor acționari

Mulți din cei care au cumpărat pachete majoritare de acțiuni la diverse firme au retehnologizat unitățile economice pe care le-au preluat. În alte situații, noul acționar a adus utilaje pe care le-au băgat în capitalul social, investiții nu întotdeaua utile. La Bacău, un caz binecunoscut este cel de la Bere Lichior Mărgineni. Fostul acționar majoritar, firma Altum Maya – a fluturat pe sub nasul cuponarilor majorările de capital social prin aport în natură. Apoi acționarul avîndut altcuiva, adică societății Nicoren LLC. Deși cuponarii susțin că au tot 49%, nimeni nu mai știe cum stau lucrurile.

Micii acționari s-au constituit într-o asociație și au încercat să obțină măcar dreptul să afle ce se întîmplă în firmă, dar nu au obținut nimic. Acum, acțiunile Bere Lichior Mărgineni nu mai sînt tranzacționate nicăieri, pentru că societatea nu are nici un contract de registru, așa că nici nu se poate ști structura acționariatului și nici alte date despre firmă. Lucrurile nu au nimic ieșit din comun la noi, pentru simplul motiv că așa este cadrul legislativ. Indiferent că are o acțiune într-o firmă sau 49% din capitalul social, acționarul minoritar este complet la mîna celui majoritar. În România cine are 51% din capitalul social numește consiliul de administrație, conducerea firmei și ia toate deciziile. Micii acționari nu pot face altceva decît să-și vîndă acțiunile, de regulă pe mai nimic, dacă au unde și cine să le cumpere. (Gabriela PASCU)