• elevă la Liceul „Ferdinand I”, ea a obținut de curînd calificativul „excepțional” la testul Cambridge, o performanță la care puțini profesori ajung • ea a fost și la un curs organizat în Germania pentru moderatori în tabere, iar pînă într-a XII-a vrea să obțină și centura neagră la karate • deși ar putea pleca să sudieze în străinătate, Mara vrea să facă diplomație în țară
Mara Ambrozie Ionescu trece ca orice copil obișnuit. Înăltuță, firavă, cu niște ochi jucăuși și foarte „la modă”. E suficient doar să-ți spună cîteva vorbe, ca să înțelegi că ai în față o tînără deosebită. E „profesoară” la Engleză, e perfecționistă cînd vine vorba de limba germană, iar, mai nou, se gîndește să obțină și centura neagră la karate. Practic, tot ce face trebuie dus la capăt, dar nu oricum.
Cea mai nouă realizare a sa ar face invidioși mulți profesori de engleză. Mara și-a pus în cap să dea testul Cambridge și l-a luat cu „excepțional” la toate probele. Un lucru pe care mulți dascăli de profil nu-l izbutesc în toată cariera. „Am vrut să dau testul, fiindcă m-am gîndit că-i necesar să am o dovadă că stăpînesc limba engleză. Nu-i suficient să știi, e important să și poți proba acest lucru”, ne-a explicat Mara. Examenul s-a derulat pe parcursul a două zile, iar într-una testarea a ținut șapte ore. „Am avut destule emoții, dar eram cu niște prieteni și încercam să-i conving pe ei că nu-i mare lucru. Și, la un moment dat, chiar mi s-a părut relaxant”, povestește tînăra, elevă în clasa a X-a la Colegiul „Ferdinand I” din Bacău.
„Fără mama n-aș fi ajuns aici”
Am întrebat-o pe Mara cînd s-a simțit sigură la Engleză, iar răspunsul a fost mai mult decît surprinzător. „Cred că în clasa întîi. Am făcut un an școală la Washington și mi-aduc aminte că, la început, nu vorbeam cu ceilalți copii americani, ci preferam să comunic cu o fetiță în franceză, limbă la care mă pregăteam de la cinci ani. Cu timpul, însă, m-am obișnuit. Apoi știu că-mi spunea mama că vorbeam noaptea-n somn în engleză. Ei, știți cum e: în momentul în care ești acolo, trebuie să înveți limba lor”, povestește ea.
Cea mai mică notă luată vreodată la Engleză?! „Am luat un opt, fiindcă nu-mi făcusem toată tema. Mama m-a scos la tablă și nu mi-a dat decît opt”, spune tînăra rîzînd.
Mara recunoaște însă că fără mama ei, Adriana Ambrozie Ionescu, profesoară de engleză la Colegiul „Ferdinand I”, n-ar fi ajuns la aceste performanțe. „Mi-a plăcut engleza, ascultam și la televizor, citesc, dar fără ajutorul ei cu siguranță că n-aș fi știut atît de mult”, spune convinsă Mara.
A lăsat olimpiada națională pentru o tabără de germană
În primăvară însă, după ce se calificase cu zece la etapa națională a Olimpiadei de Engleză, Mara a preferat să lase locul altcuiva și să plece la o tabără organizată de instituții europene în Germania. „Practic, în 18 zile, am învățat să facem muncă socială pentru o tabără de germană, care urmează să se deruleze aici. Trebuia să învățăm puțină pedagogie, am aflat ce avem voie să facem ca moderatori în tabără. Avem, practic, aceleași obligații ca părinții copiilor de care o să avem grijă, dar nu aceleași drepturi asupra lor”, ne-a sintetizat ea parcursul celor aproape trei săptămîni petrecute în apropierea Mării Nordice.
Nici această încercare n-a fost prea grea pentru Mara, fiindcă stăpînește limba germană. A început s-o studieze în clasa a doua, înaintea englezei, pe care a învățat-o la școală abia dintr-a cincea. Ne-a povestit că s-a întîlnit acolo cu mulți elevi de la Liceul German din București. „Eram conștientă de greșelile pe care le făceam, însă ei nu te corectau. Era mai important să îți exprimi opiniile, decît să ai ceva în cap, dar să-ți fie teamă să le expui”, a explicat ea.
În clasa a XII-a speră la centura neagră
Școala nu-i singura preocupare a Marei. Tot cam dintr-a doua, ea s-a dus la karate. „M-a îndemnat bunicul, care vroia să mă descurc singură. Oricum, în primii cinci ani am fost fascinată. Într-a șaptea, mi-aduc aminte, am fost și la Campionatul Național de karate, însă în ultima vreme nu am mai prea avut timp”, recunoaște ea. Pentru că a ajuns totuși la o performanță în acest sport, ea vrea să nu lase lucrurile așa și speră ca, pînă la finele liceului, să obțină centura neagră, de care n-o mai despart decît doi pași. Va trebui însă să meargă la Iași și doar gîndul unei noi plecări și munci în plus a făcut-o să ofteze.
Vrea fie diplomație, fie jurnalism, dar nimic în străinătate
Mara ar putea deveni bursieră la oricare facultate de peste Ocean, însă n-o tentează ideea. „Cine-i deștept se descurcă și-aici. Acuma nu spun că eu sînt cea mai bună, dar cred că pot realiza și în țară ceva. Nu vreau să trăiesc printre străini. Am fost un an, am văzut locuri frumoase, oameni drăguți, dar gata, îmi ajunge. Și chiar dacă aș pleca să studiez acolo, m-aș întoarce. Pur și simplu, nu mă văd lucrînd în afară”, a spus foarte fermă Mara. Ce vrea să urmeze?! „Din start pică orice care are legătură cu matematica, fizica și chimia. Probabil că m-ar atrage o carieră în diplomație: fie relații internaționale, fie studii europene, dar n-aș spune nu nici unei facultăți de jurnalism și comunicare”, a încheiat ea. Pînă peste doi ani, însă, Mara a recunoscut că multe se pot schimba și că, cine știe, ce alt domeniu i-ar putea face cu ochiul. (Eduard ADAM)
Lasă un răspuns