• scroafa unui țăran din Berești Tazlău preferă berea în locul lăturilor • ea consumă berea direct din sticlă • Vasile Mihai, stăpînul animalului, a descoperit pasiunea scrofiței pentru bere cînd aceasta avea doar cîteva luni • chiar dacă n-are mîncare, animalul se potolește din guițat dacă primește ceva de băut
În satul Berești Tazlău m-am dus pentru cu totul alte probleme, fără să bănuiesc surpriza de care voi avea parte. Întîmplarea m-a dus la unul dintre multele magazine din sat. Zăpușeala de afară anunța ploaie, așa că am intrat în magazin să mă adăpostesc și să fac și cîteva cumpărături. Imediat am intrat în vorbă cu patronul. La un moment dat, omul ia o sticlă de bere de pe tejghea. „Afară e cald și Mariței i s-a făcut sete. Mă duc să-i dau ceva de băut”, îmi spune el în treacăt, dînd să iasă prin ușa din spate. Inițial, am crezut că duce berea vreunei femei, un neam de-al lui sau vreunei cunoscute, însă tot el m-a lămurit, la cîteva secunde după aceea. „Veniți să vedeți cum bea scroafa mea bere din sticlă”, mă invită Vasile Mihai din senin.
Cîteva secunde am crezut că auzul îmi joacă feste. Dornic să văd dacă nu m-am înșelat, îl urmez în ogradă. Îl ajung din urmă și ne îndreptăm amîndoi spre cotețul din spatele curții. Este ora mesei și de acolo se aud grohăituri prelungi. Vasile Mihai începe să-și alinte scroafa și o îmbie la sticla de bere. Scroafa, fără să stea prea mult pe gînduri, pune rîtul la gura sticlei și imediat dă berea pe gît. Totul în doar cîteva momente, semn că e obișnuită. Mă uit la scroafă, apoi la stăpînul ei și parcă nu-mi vine să cred ce-am văzut. Îmi întorc privirea apoi din nou la animal. Satisfăcut, se linge pe bot și guiță ca și cum ar mai vrea o bere rece. „Dacă ar fi după ea, ar bea un stelaj întreg. Dar nu-i dau, că se îmbată și face urît. E animal și se îmbată repede. Nu duce mult alcool. Cînd n-am ce să-i dau de mîncare, îi aduc din magazin o bere, o dă pe gît și adoarme instantaneu. Berea face cît mîncarea, pentru că scroafa s-a îngrășat. Am încercat să-i dau mai multă bere, dar, dacă trece de o anumită limită, devine foarte violentă. Începe să grohăie de se aude în tot satul și izbește cu îndîrjire în pereții cotețului, de n-o mai poți liniști”, ne povestește proprietarul despre pasiunea pentru bere a scroafei sale.
Scroafa alcoolistă se numește Marița. Este curată, atît cît poate fi un porc în coteț, și cîntărește în jur de 250 de kilograme. „Marița a fost fătată în februarie anul trecut. Era un ger afară de crăpau pietrele și de aceea frații ei au murit. A rămas doar ea și cu doi godăcei. În fiecare zi se țineau după mine prin curte. Într-o zi, aveam o sticlă de bere în mînă. Ei după mine, guițînd. Văzînd că nu scap de ei, chiar dacă-i alung, le-am dat să bea din sticlă. Au pus rîtul imediat. Cît ai clipi, sticla se golise. Prima a fost Marița. Apoi am încercat și cu Duțu și Guțu, frații ei. Berea le-a plăcut la toți. Dar pe porci i-am tăiat și am lăsat-o de prăsilă pe Marița. Cînd i-am tăiat, am văzut că au carnea mai fragedă și mai gustoasă. Văzînd că scroafa ține la bere și-i place, am început să-i dau sistematic de băut. Nu pot să-i dau după plac, pentru că aș da faliment, dar are porția ei destul de des. Îi dau cîte o bere pe zi, că nu-mi dă mîna să-i dau mai mult”, ne povestește Vasile Mihai.
Marița a fătat odată și, pe tot timpul sarcinii și după aceea, a grohăit mereu, doar, doar stăpînul îi va da porția de bere. Cînd nu primește o sticlă de bere rece, Marița își bagă rîtul în lături, făină și buruiană. Dar, după cum grohăie cînd își vede stăpînul cu bere, parcă tot băutura îi place mai mult. Scroafa mai are cîteva zile pînă să fete din nou și, deja, Vasile Mihai se gîndește la o urmașă. Spre nefericirea Mariței, de Ignat, își va împlini menirea. „Dăr nu o voi tăia pînă cînd nu voi fi sigur că îmi va lăsa o urmașă pasionată de bere, chiar dacă, uneori, se îmbată ca porcul”, mai spune Vasile Mihai. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns