Teoria marxista a plus-valorii sustine ca profitul obtinut de un intreprinzator provine din diferenta dintre valoarea muncii prestate de un salariat si suma efectiv platita acelui salariat.
Prin urmare, intr-o piata perfecta, in care functioneaza concurenta, in care intreprinzatorul nu poate mari preturile de teama celorlalti intreprinzatori, el cumpara o marfa – munca salariarului. Aceasta marfa o inglobeaza in pretul produsului la valoarea teoretica. Numai ca, el nu plateste aceasta valoare teoretica, ci una mai mica, diferenta fiind insusita ca profit.
La citeva sute de ani distanta, ne aflam intr-o situatie interesanta nu doar in domeniul privat ci si in cel de stat. Sa mai facem o paranteza. In teorie, munca este normata. Pentru a sapa o groapa de doi metri adincime, un metru latime si zece lungime este nevoie de munca a patru oameni timp de patru ore, sa zicem. Ora de munca se plateste cu 10 lei, deci, costul fortei de munca pentru saparea gropii va fi de 160 de lei (patru oameni ori patru ore ori 10 lei).
Vine patronul si, motivind ca e criza, da doi oameni afara si-i pune pe cei doi ramasi sa sape aceeasi groapa in acelasi timp dar cu bani mai putini. Adica le plateste ora de munca la doar opt lei si le spune sa fie bucurosi ca inca au un serviciu.
In noul context, costul fortei de munca pentru saparea gropii este de 64 de lei. Intreprinzatorul cistiga, deci, 96 de lei in plus, si este laudat de toata lumea pentru spiritul sau antreprenorial.
Cam asta se intimpla in sistemul privat si in cel bugetar. Se dau oameni afara pentru a face „economie” iar cei ramasi sint nevoiti sa munceasca mai mult pentru mai putin. Si numim asta nu „exploatare”, ca in urma cu 20 de ani, ci „reforma statului”.
Fara sa ne gindim ce se poate intimpla pe termen lung: plecarea personalului competent. Pe termen scurt, evident, ca nu se vor vedea mai schimbari. Oamenii vor munci mai mult, patronii vor cistiga mai mult. Dar, munca mai multa si bani mai putini inseamna oboseala mai mult, satisfactie mai putina. Din punct de vedere psihologic, oamenii vor cauta solutii pentru a-si creste nivelul de satisfactie.
Cred ca la noi inca lucram putin fata de remuneratia primita. De exemplu „omul de servici” in alte parti are 15 minute sa faca curat pe o scare de bloc cu 4 etaje, deci in cele 8 ore sunt 32 de „scari” gata, este nevoe de doua ori pe saptamana sa facem curat, deci putem plati 2 zile, la noi la 32 de scari angajam cu norma intreaga in medie doi salariati.Deci sa nu mai idealizam ce este la altii, la noi se lucreaza intr-un ritm moderat, dar avem venituri ca si cum am lucra „pe rupte”
Nelu, ma scuzi ca te intreb, cat primeste omul ala de serviciu de „la noi” si cat primeste omul din „alte parti” pentru o norma intreaga? Sau, cat primeste un profesor in Romania si cat primeste un profesor in Franta? Sa nu-mi spui ca in Romania profesorii muncesc mai putin decat cei din Franta. Sau, cat primeste un salariat de la Dacia pentru aceeasi munca pe care o practica un angajat de la Renault din Franta?
Eu zic sa mai cugeti inainte de a prelua lozincile unora cum ca in Romania nu se munceste. In Romania se munceste daca munca respectiva este platita corespunzator. Insa, daca patronul se face doar ca-si plateste angajatii, atunci n-ar trebui sa se mire ca si angajatii se fac ca muncesc…