Masa la cantină, un bun de care studenții s-ar putea lipsi

• „au fost zile în care mîncarea a avut gust de dero”, se plîng studenții • pentru că mîncarea de la cantină este proastă, studenții de la Universitate preferă să gătească în cameră ori să mănînce pachetul primit de acasă • studenții care lucrează după-amiază pierd masa de prînz • ca să o schimbe cu cina, tinerii trebuie să facă zeci de demersuri și renunță

Începerea noului an universitar a atras după sine și nemulțumirile studenților. Dacă la capitolul cazare și camere văruite din fondurile personale ale studenților, se poate trece cu vederea, pe motiv că fiecare doarme cum își așterne, iar o cameră cu adevărat bună într-un cămin studențesc n-ai să găsești decît în prima zi de școală, iată că la capitolul mîncare lucrurile par să stea cu adevărat prost.

Așa cum semnalam și noi în primele zile de școală, studenții din anii terminali s-au arătat indignați de obligativitatea mesei de prînz, fără de care nu s-a putut efectua cazarea în cămin. „Poate celor din anul I le ajută să vadă și ei cum e treaba cu porția de hrană zilnică, însă nouă ne-ajunge. Este aberant să fim obligați să luăm bonuri de masă pentru a ne putea păstra cazarea în camere”, spun studenții. Cu toată împotrivirea, studenții nu se arată deloc optimiști în ceea ce privește soluționarea problemei. Drept urmare, au renunțat la orice formă de revoltă, resemîndu-se cu situația. „Oricum nu ne ajută cu nimic să mai facem ceva”, cred ei.

La masa de prînz, al cărei preț se ridică la 28.600 pe zi, este inclusă o ciorbă, „pe care nu o mănînc niciodată deoarece nu are nici un gust”, după cum ne-au spus unii din cei înscriși la cantină, felul doi și desert, de cele mai multe ori constînd în mere sau alte asemenea. Felul doi a devenit interesant pentru studenți doar în măsura în care acesta conține puțină carne. E vorba de consacratul piure apos sau venerabila varză, în care porția de „purcel” sau „vită” face toți banii, dacă este. Dacă nu, e jale. „În zilele de post, cînd se gătește mîncare și pentru cei care nu mănîncă de frupt, este jale, a afirmat un student. Nici nu te poți atinge de ea, ca să nu mai zic că au fost zile cînd avea gust de dero”. În aceste condiții, studenții preferă să-și gătească în cameră, la reșou, ceva de-ale gurii de pe o zi pe alta, ori să ceară de la părinți „cotă parte” cît mai des, pe care o depun în frigidere sau pe geam, întrucît a dat și frigul afară. „Dacă aș putea aș vinde bonurile, dar cine mi le-ar cumpăra?”, se întreabă unul dintre înscrișii la masa de prînz. Opinia studenților este că prețul mîncării pe care sînt nevoiți să o consume la cantină este prea ridicat raportat la cele oferite. Mai grea este situația cu cei ce lucrează în timpul după amiezii, și nu mai ajung la cantină în timpul celor patru ore cît funcționează. „Am colegi care nu apucă să mănînce la prînz la cantină deși au plătit bonurile de masă. Iar dacă vor să le schimbe cu masa de seară, au de făcut numeroase drumuri la secretariat și la alte sectoare, deoarece prețul cinei este mai mic, iar pentru o asemenea schimare au nevoie de dovezi serioase că într-adevăr nu pot veni la cantină. Așa că preferă să o lase moartă și să-și ia adio de la banii dați pe bonuri”, ne-a declarat un student.

Iar dacă mîncarea nu este așa cum și-ar dori studenții, sau cel puțin o parte dintre ei, un capitol din serialul cantină universitară este declarat bun de toți cei implicați în „masa de prînz”. Curățenia din interior și lipsa musafirilor nepoftiți, mici și negricioși, dintre feliile de pîine sau cazanele cu ciorbă.

Nu în ultimul rînd, studenții au pe buze o întrebare pentru mai-marii Universității: ar putea trăi un semestru cu mîncarea de la cantină și, mai ales, le place gustul acesteia? Dacă nu, să se facă ceva ca tinerilor care sînt nevoiți să dea aproape 600.000 de lei pe lună, să nu le pară rău de bani. Căci, pentru un student, în condițiile de azi, această sumă nu e deloc lipsită de importanță. Iar cei care au trecut prin faza studenției, ori au copii în această postură, cunosc prea bine acest aspect. (C.Gh.)