Maxime și cugetări

Justițiarul Vadim și „sărmanul” Merce!

„Oamenii cinstiți pricep cu greu intrigile încîlcite”.
(Voltaire)

Vasile PRUTEANU

în materie de patriotism nu există politician care să-l întreacă pe Vadim Tudor. Poate doar legionarii să-și mai fi îngăduit atît de vădit exaltarea patosului naționalist, lăudîndu-se (și ei, ca și Vadim) că în 48 sau 24 de ore fac ordine în țara asta plină de hoți. Legionarii trebuiau numai să ajungă la putere. Ajunși, totuși, în preajma puterii, s-au apucat să-i ucidă pe cei mai valoroși oameni politici sau cărturari ai vremii (Nicolae Iorga, Armand Călinescu, Gheorghe Duca etc), fără să mai luăm în calcul bătăile și agresiunile la care erau supuși chiar și cei bănuiți a le fi adversari. âși făceau „dreptatea lor” cu mîna pe Biblie și cu cuvîntul creștin pe limbă.
Tribunul nostru nu este dotat cu arme ucigașe, dar cuvintele lui execută fără milă cam tot ce are politica și cultura noastră mai valoros. Și tot cu mîna pe Biblie și cuvîntul creștin pe limbă. Atît Dinescu, cît și Pleșu (dizidenți cu domiciliul forțat în timpul lui Ceaușescu) au fost, în viziunea lui Vadim, turnători ai Securității, membrii de partid – niște „jigodii” care acum își permit să-l blameze pe el, marele tribun. El, Doamne ferește, n-a fost nici securist, nici marele opresor al scriitorilor români. El vine și arată documente! De unde credeți? De la fostul colonel de securitate Ilie Merce, de la mulțimea de securiști și colaboratori ai acestora pe care tribunul i-a înălțat în conducerea PRM. Documente evident fabricate, căci nimeni pe lumea asta nu se pricepea mai abitir și nu era mai iscusit în a pune în circulație asemenea hîrtii compromițătoare, a crea diversiuni josnice în scopul manipulării conștiințelor.
„Zilele actualei clase politice sînt numărate”, afirma vehement Tribunul. Ce vorbești, bre tribun? Ie-te! Intenționezi să publici în revista „România mare” observația asta rarisimă sau voiai numai să ne previi, ori să ne sperii, ca să știm ce avem de făcut? Asta în caz că poporul ăsta al nostru se țicnește la cap și ajungi mătăluță președinte. Ne uimește cum „sărmanul” colonel de securitate Ilie Merce este atît de persecutat încît nici o televiziune n-are curajul să-l convoace pe acest „cinstit” opresor să ne spună el ce poame sînt intelectualii români. Iaca așa! Nu mai vrea nimeni nici să vadă, nici să audă mîncînd rahat un fost „apărător al patriei împotriva propriului popor”. Că ăștia erau securiștii! Cît despre inocenții care se mai emoționează încă la luptele dintre „ai noștri” și „cotropitori”, cine mai are candoarea să acorde credit celor ce fac apel la istorie pentru a-și atinge scopurile și ambițiile trebuie să știe că tribunul și oamenii lui sînt gata să refacă oricînd, la cel mai neînsemnat semn al memoriei, „tabloul vivant” al decapitării lui Mihai Viteazul în ediție revăzută, adăugată și condimentată cu toate ingredientele totalitarismului și politicii dictatoriale.
A venit vremea să nu mai rămînem blocați la nivelul emotivității copilărești cînd auzim de „Patrie”, „Nicopole”, „Războieni”, „De din vale de Rovine”, „Posada”, „Peneș Curcanul”, „Plevna”, „Mărășești”, „Ce-ți doresc eu ție…”, căci e totuna cu a te juca de-a ulii și porumbeii pînă la adînci bătrînețe. E timpul să avem sentimentul matur al istoriei, cultură temeinică și dragoste de adevăr, să putem discerne rațional între patriotismul de paradă și adevărata iubire de țară, între individul ambițios doritor să acapareze puterea apelînd la istorie și politicianul realist care vrea să facă ceva pentru țară, să dorească evoluția și prosperitatea acestui popor. Dacă ne vom întîlni mereu cu demagogia comunistă și cu isteriile ei de tip legionar, fascistoid, abuzînd de ideea națională și de patrie, e bine să deschidem ochii și să ne desfundăm urechile. Asta este o monedă ieftină, necesară unei negustorii politice nerușinate, precum și șantajului asupra conștiinței oamenilor. Omului obișnuit îi vine greu să descîlcească intrigile de interes politic atunci cînd ambițiosul dornic de putere operează cu sentimentele patriotice pentru a-și atinge scopul. Să nu uităm, însă, că „a trata poporul după dorința ta și nu după dreptul lui e un semn de inferioritate” (N.Iorga). Faptul că doar 15 -16% dintre alegători se mai lasă păcăliți și mai dau credit vorbelor bombastice și laudelor tribunului e semnificativ și întristător, totodată. Cînd și aceștia vor descoperi falsa demagogie a lui Vadim, se vor rușina de ei înșiși. Pentru că „între cel înșelat și cel care înșeală, e ciudat că se rușinează mai mult cel dintîi” (N.Iorga). „dreptatea lor” cu mîna pe Biblie și cu cuvîntul creștin pe limbă.
Tribunul nostru nu este dotat cu arme ucigașe,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!