Maxime și cugetări

Ne lăsăm înșelați citind lumea pe dos

„Lauda fără măsură trebuie să te rușineze, fiindcă o cerșești în ascuns”
(Rabindranath Tagore)

Știam că la capătul oricărei dictaturi urmează o apăsătoare criză morală și judiciară. Nu bănuiam nici pe departe cît timp se va întinde, cît ne va costa, cît ne va exaspera prin persistența ei, cît timp își vor îngădui oamenii fostei puteri să se agațe de noua putere și pînă unde va merge nerușinarea lor. Se pare că pînă la sfîrșitul unei generații decăzute prin lașitate și lingușeală. România va intra într-o altă era, mai norocoasă, de îndată ce vor dispărea (prin retragere sau moarte naturală) acei oameni care ne țintuiesc într-un prezent nebulos, bolnavi de vechile apucături: lăcomie, lașitate, lăudăroșenie, dorință nestăvilită de putere, aroganță și dispreț.
Guvernanții noștri au deprins cu repeziciune rețeta vorbirii în bobote. Ca atare, ne-au oferit o campanie electorală zgomotoasă, obositoare, murdară, plină de acuze și invenctive, ne-au scos în prim-plan inși fără pic de bun simț, în stare să-l ia martor pe Dumnezeu la toate netrebniciile lor (Vadim, Becali, Hogea, Marian Sîrbu, Antonie Iorgovan, Ionel Blănculescu). Exasperați și extenuați de atîta vorbărie, de cuvinte tăvălite în sos cleios, fad și indigest, aflați în pragul infarctului mental, de-abia am așteptat ca de astăzi să înceteze panarama și circul, să ne liniștim, să medităm în voie la soarta care ne așteaptă, să ne uităm în adîncul gropii săpată de noi înșine atît de sistematic și cu atîta perseverență. Ce vedem în ea?: sărăcie, disperare, perspective șchioape, speranțe zdrobite, copii ai străzii abandonați de părinți bețivi sau inconștienți, ori copii vînduți pe arginții lui Iuda, bătrîni bolnavi la cozi interminabile pentru medicamente ș.a. Televiziunile ne-au rînduit zeci de indivizi, o adunătură de spirite ignare, de negustori smintiți deciși să asimileze mereu surse de îmbogățire, fără să investească nimic, niciodată. Acestea sînt scopurile și strategiile lor, patronate din înaltul funcțiilor lor de președintele țării sau de primul-ministru, care s-au înconjurat de oameni fără scrupule, în care nici ei nu mai cred. Ori, așa cum spunea N.Iorga, „nimic nu înjosește mai mult pe cineva decît trebuința bolnavă de a se înconjura de oameni pe care nu-i prețuiește îndeajuns”. De care au, însă, nevoie pentru a se menține la Putere. Dacă se poate, pe timp nelimitat. Nu m-au mai mirat deloc șirurile fără sfîrșit de fraze vide, de laude contrazicînd realitățile dureroase în care trăim, logica beată a unor miniștri incapabili să vadă dincolo de vîrful nasului. M-am convins că în gura mare este puțin probabil să rătăcească niscaiva idei. Bîrfe, injurii, minciuni, da. Cu duiumul! Tot felul de indivizi, suspect de interesați de putere și avere, au cerut și cer lumii bunăvoință și încredere, căci acestea le deschid căile lăcomiei. „Lumea, însă, nu-ți poate dărui decît ceea ce primește de la tine” (Fr. Schiller).
în inima celor care ne cer votul și încrederea se ascund cu perfidie dorința de cîștig nemuncit, de glorie efemeră. „Dorința de cîștig care nu se satură niciodată este mai rea decît sărăcia, căci creșterea lăcomiei aduce creșterea nevoilor”, spunea Democrit încă din antichitate. Tabloul real al unor asemenea atitudini capătă consistență și în zilele noastre și îi putem vedea hidoșenia uitîndu-ne la miile de vile de neam prost ce se întind la soare în toate județele sau la modul în care totul a fost acaparat de o mînă de inși fără Dumnezeu și fără scrupule, iertați de justiție și acoperiți de datorii de către un guvern corupt pînă-n măduva oaselor. Așa intrăm, voit sau nevoit, într-un univers abisal, greu analizabil. Ne mai și mirăm, apoi, că vine un marinar chel și atipic ca politician și ne arată că am fost învățați să „citim lumea pe dos și apoi să pretindem că ea ne înșală”. Duminică vom vedea dacă e așa sau nu. Vom ști, nu prea tîrziu, dacă lumea ne-a înșelat sau noi singuri am aderat cu bună știință la înșelătoria atît de ușor de descifrat dacă punem cît de cît capul la contribuție.
Vasile PRUTEANUi acoperiți de datorii de către un guvern corupt pînă-n măduva oaselor. Așa intrăm, voit sau nevoit, într-un

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!