Medalii în dungi alb-roșii cu 50 de steluțe pe fond albastru

• nici o medalie de aur pentru gimnastica românească în SUA

CAMPIONATUL MONDIAL: Este foarte greu de crezut că gimnastica românească, atît cea feminină cît și cea masculină, a ajuns într-un asemenea hal încît să nu aibă parte de nici o medalie de aur la un campionat mondial, dar iată că s-a întîmplat. Nu pentru că nivelul valoric al sportivilor români ar fi scăzut drastic (n.r., totuși, echipa feminină a României a cucerit de șase ori cosecutiv titlul mondial), ci pentru că politicul este mai presus de sport și de fair-play. Așa s-a întîmplat la „mondialele” americane de la Anaheim, încheiate ieri, la care sportivilor români li s-a interzis accesul la prima treaptă a podiumului. Cînd partenerii de întrecere ale sportivilor noștri s-au dovedit a fi mai buni, n-avea cum să aibă ceva de obiectat cineva. Părerea celui care subsemnează este că multe note din concurs, mai ales în competiția echipelor, dar și la individual compus, au fost neconforme cu realitatea. Prea multe „plusuri” pentru americance și pentru rusoaica Horkina sau Elena Gomez (Spania), spre exemplu, și tot multe „minusuri”, la notare, pentru românce și chinezoiace.

„Regula” nu a fost încălcată nici ieri, în ultima zi de concurs, partea a doua a finalelor pe aparate. Cătălina Ponor a cucerit două medalii de argint, la bîrnă și la sol, dar măcar la ultimul aparat menționat merita și ea un dram de aur. La bîrnă, Cătălina Ponor (9,587) a fost devansată, pe drept de Ye Fan (China), aparat la care americancele au „strălucit” în concursul pe echipe. La sol, a apărut brazilianca Daiana Dos Santos care a luat un nesperat „9.737”, mai mare cu 37 de miimi decît nota Cătălinei, dar suficient pentru a urca pe prima treaptă a podiumului. Ponor a tremurat și pentru medalia de argint, devansînd-o cu doar 25 de miimi pe Elena Gomez, al cărei exercițiu a fost supracotat. Cealaltă româncă prezentă în finala de la sol, Andreea Aura Munteanu, s-a ales doar cu locul al IV-lea, fiind total desconsiderată de către brigada de arbitre.

Astfel, de-a dreptul „cinstit”, campionatele mondiale ar trebui să se organizeze doar în Statele Unite, cu arbitri din Burkina Faso, Insulele Cayman sau arhipelagul Hawaii și cu concurenți din Texas, Georgia, Minesota, California etc., state în care există, oricum, sportivi de toate națiile. Reamintim că americanii adevărați sînt pieile roșii, care trăiesc și ei prin rezervații, ca zimbrii sau alte specii pe cale de dispariție. (Marius AMBROZIE)