• Elena Gal din Sascut a fost paralizată mai bine de 20 de ani • în 1994 ea a obținut gradul I de handicap, dar anul acesta i s-a retras gradul, pentru că femeia și-a revenit
Pentru a găsi casa Elenei Gal din Sacut Sat, am poposit la primăria comunei. Am solicitat informații de la referentul social, care a chemat un sătean. El ne-a spus că locuința femeii este situată în drumul spre biserică, în dreapta unui pîrîu. Norocul ne-a adus în fața casei Mariei Laieș, fiica Elenei. Ea ne-a condus cîțiva pași, la vreo două case mai încolo. Am intrat într-o curte. La stradă, o casă nouă. Dar nu intrăm în ea. Ne-am oprit în spate, unde este chilerul în care locuiește Elena Gal. Bătrîna are 89 de ani. Ea a fost persoană cu gradul I de handicap, dar chemată la reexpertiză, Comisia Medicală din cadrul Inspectoratului Teritorial de Stat pentru Persoanele cu Handicap (ISTPH) Bacău a hotărît să nu-i mai acorde nici un ban, pentru că femeia și-a revenit ca prin minune.
Bătrîna stă resemnată pe prispă. Încearcă să ne răspundă la salut, dar cuvintele ies frînte din gura ei. Se ridică încetișor, se sprijină de un scaun și ia două bețe pe post de cîrje. Pășeșete ușor și intră în casă. O urmez. Dar dialogul îl port cu fata bătrînei.
„Problemele mamei au început cu mult timp în urmă. Am tot internat-o la Onești și Bacău, dar nu se simțea mai bine. Medicii au spus că totul i se trage de la tensiune. Este hipertensivă. Cînd avea 69 de ani, a paralizat. Am găsit-o pe jos, inconștientă. Am dus-o la spital. A fost internată la neurologie”, ne povestește Maria Laieș, despre chinurile prin care a trecut mama ei și familia. În 1994, Elena Gal s-a prezentat la Comisia Medicală, care i-a acordat gradul I de handicap cu însoțitor. „Era paralizată și am dus-o cu o mașină. La Inspectorat, altă problemă. Comisia era la etajul trei și nu o puteam duce nici măcar cu un căruț. Așa că medicii au venit în hol și au examinat-o. Au analizat și actele medicale pe care le-am lăsat și i-au dat gradul unu. Însoțitorul ei a fost fata mea, Lucica”, mai spune Maria Laieș.
Dar anul acesta, pe 10 iulie, Elena Gal a fost chemată la Comisia de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă pentru o nouă verificare. În conformitate cu actele de la doar și cu starea sănătății bătrînei, medicii au decis că femeia nu mai poate primi nici un grad de handicap, deoarece afecțiunile de care suferă ea acum pot fi catalogate ca boală, și nu ca handicap. „Conform criteriilor de stabilire a gradului de handicap, hipertensiunea este o boală, nu un handicap”, susține Rodica Pădureanu, inspector șef al ISPTH Bacău. „La Comisie au hotărît că-i sănătoasă. Unde mai este dreptatea pe lumea asta, că nu mai eu și fata mea știm cum ne chinuim cu mama. Trebuie supravegheată în fiecare clipă, pentru că o apucă amețelile și cade. Fata mea îi face mîncare, o schimbă, eu o spăl. Așa ne chinuim cu ea, dar n-avem ce face”, spune fata bătrînei.
Singura sursă de venit a Elenei Gal a rămas pensia de la colectiv de 160.000 de lei. Paraliziile bătrînei sînt temporare. O perioadă se simte mai bine, dar dintr-o dată este luată de amețeli, cade și paralizează. Și iar își revine. Norocul ei sînt copii și nepoții care o ajută și au grijă de ea. Nici Maria Laieș, fata bătrînei nu este sănătoasă. Ea are 65 de ani și a fost persoană cu handicap gradul II, „definitiv”, după cum spune ea. „Am fost internată la București, la Filaret, un an și jumătate, și m-am tartat de TBC pulmonar. Doctorii mi-au scos apa din plămîni, dar s-a format din nou. M-au operat de cinci ori pînă au reușit doctorii să mă salveze. De la plămîni m-am îmbolnăvit de inimă. La Bacău mi-au luat și mie dreptul și mi-au dat gradul III. Și eu am avut o semipareză. Cred că este ceva din neam, pentru că și bunica a fost paralizată”, își descarcă din necazuri Maria.
Tot pe 10 iunie, Elena a fost dusă și la spital, la doctor, care i-a găsit tensiunea 26. „Doctorița a vrut să o interneze imediat, dar eu n-am vrut. Am dat semnătură că o iau acasă. E vremea prășitului și trebuie să stea cineva acasă. O ține sub observație medicul de familie din sat, care vine de două ori pe lună și-i ia tensiunea. I-am luat și medicamente, dar trebuie să avem grijă unde le punem și să-i dăm noi. Ea uită și ea de cîte ori își aduce aminte într-o zi”, ne-a mai spus fata bătrînei.
Familia vrea să depună contestație la ISTPH Bacău și, dacă nu va obține nimic, va merge mai departe la București. „Și la președinte voi scrie, iar dacă e nevoie, voi merge la el în audiență”, mai amenință revoltată Maria Laieș. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns