• anii de liceu de la „Vasile Alecsandri” au fost numai buni pentru doctorița Cornelia Cojocaru să-și experimenteze ideile ciudate • cu toate că ar fi putut să se aleagă cu media scăzută la purtare, adolescenta care avea să devină medic oftalmolog a fost iertată pentru că era o elevă de frunte
La vremea pe care rîndurile următoare încearcă să o evoce, eroina noastră era elevă a Liceului de fete „Vasile Alecsandri”. Era cea mai înaltă din clasă și se număra printre cei mai buni elevi ai școlii. Renumele de liceeană silitoare și cu rezultate foarte bune la învățătură nu mergeau însă mînă în mînă cu dovezile de bună purtare. Pentru că viața de liceu era prea plictisitoare într-o școală plină numai de fete, actualul medic oftalmolog Cornelia Cojocaru inventa tot felul de șotii ca să se distreze cît mai bine. Cel mai teribil gest care ar fi putut-o costa cu vîrf și îndesat a fost abaterea de la obligația ca sarafanul purtat la ore să fie cît mai lung cu putință. „Regulile erau clare. Sarafanul cît mai lung, unghiile scurte și curate, matricola cusută regulamentar și bascul pe cap. Pentru că eram la un liceu numai de fete, atmosfera era ca la mănăstire. Ca să o mai destindem un pic, eu și cîteva prietene de-ale mele aveam grijă să facem tot felul de pozne. Cea mai comică, dar și cea mai de neiertat din partea profesorilor, a fost atunci cînd am făcut schimb de sarafane cu cea mai scundă fată din clasă, Romanița. Bineînțeles că din șotia asta eu m-am ales cu cel mai scurt sarafan posibil, iar ea, cu cel mai lung. Am avut tupeul să ieșim îmbrăcate așa pe intervalul dintre bănci, chiar și atunci cînd a intrat dirigintele în clasă. Pentru că abaterea era foarte gravă, am fost duse la directorul liceului”, își amintește doctorița Cornelia Cojocaru.
Nici metodele de copiere la materiile imposibile nu i-au ridicat prea mari probleme directoarei de la Direcția de Sănătate Publică: „La o lucrare de Economie Politică am găsit cea mai sigură metodă să nu ne tulbure nimeni din copiat. Am umplut intervalele dintre bănci numai cu umbrele deschise, astfel ca profesoara să nu se mai poată plimba. Am copiat fără nici o problemă”. Inventivitatea viitoarei doctorițe nu s-a lăsat mai prejos nici atunci cînd a trebuti găsită o metodă de a scăpa de anumite ore. Ca să chiulescă, dar să nu fie văzută cum părăsește școala, doctorița a găsit o variantă ad-hoc. „Era într-o zi în care ultima oră era cea de română. Voiam să scăpăm de profesor și am baricadat ușa cu o bancă. Cînd a vrut să intre în clasă, profesorul nu a putut deschide ușa și a renunțat să mai intre la oră. Chiar dacă se prindeau că facem șotii, profesorii ne iertau. Eram cea mai bună clasă din liceu și nu le ridicam probleme la învățătură”, ne-a povestit doctorița. (Cezara DUȚĂ)
Lasă un răspuns