Evanghelia de la Denia zilei de marți prezintă răutatea umană în raport cu iubirea lui Dumnezeu. Mîntuitorul Iisus Hristos, iubitor de oameni, deși umilit, încearcă să reabiliteze ființa umană. Evanghelistul Matei prezintă calvarul judecății Mîntuitorului Hristos, care a început cu întrebările ispititoare ale diferiților reprezentați ai sectelor iudaice. „Ce Mă ispitiți, fățarnicilor? Arătați-mi banul dajdiei! (…)Iară ei i-au adus un dinar. (…) Atunci Iisus a zis către ei: Dați Cezarului ce-i al Cezarului, și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu (…) Și lăsîndu-L s-au dus”. Cărturarii căutau motive de ceartă și discordie pentru a-L putea prinde și a-L ucide pe Iisus Hristos. După ce aceștia au terminat, au început fariseii. Mai apar încă șapte ispite ale păgînilor, cărora Mîntuitorul le răspunde cu o logică dezarmantă, iar învățătorii Legii vechi cedează în fața înțelepciunii răspunsurilor Fiului Omului.
„Cei care parcurg evenimentele istorice din Săptămîna Mare, consemnate în Sfintele Evanghelii, pot înțelege că oamenii conduși de materialiști nu au ținut cont de cele dumnezeiești. Toate minunile înfăptuite de Iisus Hristos nu au fost suficiente pentru ca oamenii să creadă în Mîntuitor. De aceea l-au umilit, judecat și răstignit.
Din Evangheliile care se citesc în Săptămîna Patimilor reiese limpede că omenirea ținea la cele materiale mai mult decît la cele dumnezeiești. Ne este teamă că atît calvarul patimilor, cît și răstignirea lui Hristos să nu se mai repete și să continue, iar omenirea să fie surdă, precum cărturarii și fariseii care văzînd nu vedeau, și auzind nu auzeau”, a explicat semnificația Deniilor preotul Constantin Tomozei, de la biserica „Precista”. (C. Gh.)
Lasă un răspuns