Memorandumul aprobat de Guvern pentru Rafo suscita, in continuare – asa cum precizam si in numarul de ieri al ziarului -, unele controverse. Presa aduce la rampa o serie de pareri pro si contra garantiei pe care statul o va da rafinariei pentru continuarea procesului de modernizre, pentru un imprumut bancar de 330 de milioane de euro. In replica, reprezentantii rafinariei sustin ca proiectul lor de revigorare a intreprinderii este viabil si sint gata sa aplice si proiectul „Complexul petrochimic romanesc” – despre care am oferit amanunte si vom continua sa o facem.
Ultimele opinii consemnate in presa arata ca si oamenii de afaceri si bancherii privesc diferit garantia de stat pentru Rafo si repornirea acesteia. „Rafo ar putea redeveni companie de stat” – a o pinat secretarul de stat in Ministerul Economiei, Tudor Serban, in timp ce presedintele consiliului de administratie al UniCredit Tiriac Bank, Dan Pascariu, se intreaba ce cistig ar avea statul dupa gestul facut pentru Rafo. Iar daca bancherul de investitii Doru Lionachescu afirma, raspicat: „O aventura costisitoare”, fostul presedinte al AVAS si actual presedinte al Fondului Proprietatea, Mircea Ursache, spune ca sustine proiectul Rafo. Pe toti, directorul general al Rafo, Miroslav Dermendjiev, ii asigura ca datoriile bancare ale Rafo vor fi platitite integral, pentru ca rafinaria este profitabila, dar reconstructia acesteia, in actualele conditii, va mai dura doi ani.
Politichia, bat-o vina!
Atmosfera de campanie electorala pe care o traim acum pune tensiune pe problema rafinariei din Onesti. Vizita presedintelui Traian Basescu la Rafo, facuta recent, a pus si mai mult gaz pe foc. El a ajuns aici la invitatia organizatiei de sindicat. „Presedintele Romaniei – spune liderul sindicatului, Ion Marian, care este si purtatorul de cuvint al Rafo – nu a abordat niciun aspect de natura politica, si o spun cu toata responsabilitatea. Ne-a dat, insa, o garantie foarte clara ca va transmite un mesaj catre oficialii institutiilor statului sa finalizeze cit mai repede procedurile cu privire la acordarea garantiei de stat”. Garantia a venit, iar Guvernul a luat in calcul si realizarea proiectului „Complexul petrochimic al Romaniei”, printr-un lant industrial care sa lege companiile Rafo, Arpechim Pitesti si Oltchim Rimnicu Vilcea.
Garantie, nu ajutor de stat
Rafinorii sustin ca proiectul de modernizare a societatii din Onesti se poate finaliza intr-un an de la contractarea creditului bancar. „Avind in vedere criza de natura financiara – a precizat Ion Marian -, bancile nu acorda credite decit in conditii restrictive si in baza unor garantii de stat. In conditiile in care nu aparea aceasta criza, administratia si actionarul principal al Rafo contractau acest credit fara garantii, din perioada august – octombrie 2008. Solicitarea noastra este pentru o garantie de stat si nu pentru un ajutor de stat”. Din valoarea creditului, 80% va fi folosit pentru contractarea de utilaje si echipamente tehnologice, marea lor majoritate de la unitati din Romania, si 20% pentru serviciile celor 1.200 de salariati ai Rafo si ale altor 3.000 implicati, prin diverse firme, in implementarea proiectului. „Aparitia, in ziarele centrale a speculatiei despre garantia de stat ca «Afacerea pretuieste fiecare loc de munca de la Rafo la peste 275.000 Euro» este falsa si tendentioasa” – a opinat purtatorul de cuvint.
Integrare in complexul industrial romanesc
Rafo Onesti poate prelucra trei milioane de titei pe an si este una dintre cele cinci mari rafinarii ale Romaniei. Ea nu va produce bezina, deci nu va concura sistemul de distributie existent. Dar, va avea relatii contractuale cu o serie de intreprinderi importante al Romaniei: relatii de import titei cu Oil Terminal, transport titei prin Compet (care reprezinta 30% din cifra de afaceri a firmei). Rafo plateste aproximativ 5 dolari pentru fiecare tona de titei transportata catre ea prin conducta speciala careo leaga de Oil Terminal Constanta. De asemenea, exista relatii de transport de produse catre Oil – Terminal prin CFR Marfa (se transporta, lunar, in Portul Constanta aproximativ 80.000 de tone de produse petroliere, la un pret mediu de 7 dolari pe tona). In fine, exista relatii cu furnizorii de energie electrica (Rafo va consuma, conform noului proiect, aproximativ 40 MW/ora) si cu furnizorii de gaze combustibile (in medie, 20.000 normal metri cubi pe ora). Petse toate, este vorba si de resurse financiare importante la bugetele de stat si local. Pe linga acestea, rafinaria va consuma, zilnic, importante
cantitati de apa, de chimicale si de aditivi, cumulat cu plata salariilor si a altor servicii. Pentru a nu mai vorbi de mentinerea si consolidarea multor locuri de munca in zona.
Lasă un răspuns