Un reporter fără complexe
Cornel GALBEN
La aproape jumătate de secol de la debut, Gheorghe Baltă continuă să fie activ, cu tinerețea sa spirituală încercînd să concureze de la egal la egal cu freneticii reporteri ai epocii de tranziție. Născut la 22 iunie 1930, în comuna Hudești, județul Botoșani, și-a început studiile la Școala Primară din satul natal, urmînd apoi cursurile Școlii Normale din Șendriceni-Dorohoi. Admis la Facutatea de Pedagogie-Filologie a Universității București, optează pentru secția știință, cultură, învățămînt, pe care o va absolvi în 1953. La 1 octombrie e încadrat ca redactor la ziarul „Scînteia”, unde are șansa să-i cunoască și să lucreze alături de tinerii scriitori V.Em. Galan, Nicuță Tănase, Paul Anghel, Ioan Grigorescu, Ilie Purcaru ș.a., care își făcuseră deja un nume și ca reporteri. La rîndul său a avut șansa de a intra în contact cu personalități importante ale vieții științifice și culturale din Capitală și din țară, purtînd dialoguri, între alții, cu academicienii C.I. Parhon, Ștefan Milcu, S. Nicolau, cu poeții Tudor Arghezi, Mihai Beniuc, Al. Philippide ori cu istoricul în vogă atunci, Mihail Roler. În 1955, cînd conducerea ziarului a decis să înființeze subredacții puternice în fiecare regiune, a fost trimis să lucreze în calitate de corespondent permanent mai întîi în regiunea Suceava, apoi, după un an, la Galați, unde a realizat, în premieră, cîteva reportaje, ce au devenit în timp documente de istorie. A scris, astfel, despre retragerea trupelor sovietice de pe pămîntul românesc, lansarea la apă a primului cargou de 4.500 tone construit în țară, săparea primei cupe la temelia gigantului Combinat Siderurgic ș.a. În aceeași perioadă a colaborat la presa locală, publicînd la Zori noi (Suceava), Viața nouă (Galați) și Înainte (Brăila). În paralel cu activitatea de corespondent s-a înscris și a urmat, la fără frecvență, cursurile Universității de Științe Politice și Administrative din București (1959-1963), un an mai tîrziu fiind transferat la Bacău, pe aceeași funcție. Complexitatea regiunii l-a determinat să învețe de toate, de la chimie, metalurgie și pînă la prelucrarea lemnului, cu atît mai mult cu cît, un timp, a transmis corespondențe și din județele Neamț și Vaslui, unde posturile nu erau ocupate. A colaborat și aici frecvent la ziarele locale Steagul roșu și Ceahlăul (Piatra Neamț), precum și la revista de cultură Ateneu. Inclus în colective și brigăzi de control impuse de la centru, a fost trimis la Timișoara, Craiova, Piatra Neamț și Suceava, cîștigînd o nouă experiență, folosită apoi în expunerile susținute la diverse simpozioane. În calitate de lector, în 1988, a conferențiat și în R.D.G., prezentînd îndeosebi potențialul economic, turistic și cultural al județului Bacău. Premiat și evidențiat adesea, a fost distins cu diferite ordine și medalii ale României, iar în 1977 o comisie mixtă formată din reprezentanți ai Ministerului Educației și Învățămîntului, Comitetului Pentru Presă și Tipărituri și Consiliului Ziariștilor din cadrul Uniunii Sindicatelor din Presă, Poligrafie și Edituri l-a atestat ca ziarist profesionist. După 1989 a devenit colaborator al cotidianului Adevărul și al postului de Radio București, iar în 1990, după pensionarea oarecum forțată, s-a integrat în colectivul revistei Ateneu, contribuind prin interviurile și reportajele publicitare aduse la supraviețuirea acesteia în dificila perioadă de tranziție. O selecție din acestea au fost înmănuncheate în volumul de publicistică „Mărturii peste timp”, apărut în 2001 la Editura Geea Bacău, din caracteristicile căruia criticul Vasile Sporici a remarcat îndeosebi „simplitatea și sinceritatea spontană, dar și priceperea de a transforma un interviu în portret pregnant al interlocutorului, iar un reportaj, într-un prilej de schițare sau reconstituire specifică a unor momente și împrejurări care să merite încrustarea în timp”. La acest corolar al activității sale jurnalistice de aproape o jumătate de veac se mai pot adăuga articolele risipite în mass-media băcăuană postdecembristă, care, adăugate celei anterioare, însumează mii de titluri din toate genurile publicistice.
Lasă un răspuns