Păpușăreasa
Cornel GALBEN
Deși nu mai figurează de cîțiva ani pe afișele Teatrului de Animație, numele actriței mînuitoare Silvia-Teodora Ghelu a rămas încă viu în memoria celor ce au vizionat zecile de spectacole în care a jucat, vocea sa mai ales răsunînd încă în auzul multora dintre noi. Născută pe 25 ianuaie 1940, la Cernăuți, fiica lui Theodor Costaș, comisar de poliție, și a Elenei, casnică, a avut o copilărie tulburată de încleștările celui de-al doilea război mondial, urmată de o perioadă școlară la fel de dificilă, datorită fostei profesii a tatălui. Cursurile primare și gimnaziale le-a urmat la Dorohoi (1946-1953), unde se retrăsese familia, ca și primul an de liceu (1953-1954), în timpul vacanțelor activînd la diverse cercuri ale Casei de Cultură din localitate. Silită să-și întrerupă studiile, și-a ajutat mama rămasă singură, pînă în februarie 1957, cînd a fost încadrată prin concurs la tînărul Teatru de Păpuși “Vasilache” din Botoșani. Primele roluri le-a avut în spectacolele “Albă ca zăpada”, în regia lui Teodor Bădescu, și “Peștișorul de aur”, montat de Tache Dobrescu. Căsătorită în 1960 cu actorul și dramaturgul Ion Ghelu-Destelnica, se stabilește în Bacău, unde între anii 1961-1963 înființează trei echipe de păpușari amatori la Letea, Proletarul și Fabrica de Confecții, oferind numeroase spectacole la grădinițele acestora și participînd la diverse concursuri regionale și zonale. Se înscrie la Liceul “Vasile Alecsandri”, unde își continuă studiile (1963-1966), iar, în 1964, e angajată, tot prin concurs, la Teatrul de Animație “Licurici” din Bacău. Aici cunoaște adevărata consacrare în plan profesional, vocea inconfundabilă permițîndu-i să abordeze o gamă diversă de roluri, de la băieței zvăpăiați, zîne, prințese și pînă la plante și animale personificate.
Punînd talent și dăruire în toate, s-a perfecționat în arta păpușărească la Brașov, București și Constanța, obținînd clasificarea de actriță mînuitoare clasa I. Mînată de entuziasmul specific epocii, a făcut muncă de culturalizare prin unitățile militare și căminele culturale, recitînd poeme la șezătorile literare și jucînd, pe scena Casei de Cultură “Vasile Alecsandri” din Bacău, în spectacolul “Gaițele”, regizat de Constantin Modreanu. Incepînd din 1965 a fost, de asemenea, pentru cîțiva ani profesoară la Școala Populară de Artă, unde a avut cursuri interne și externe de păpușerie. Solicitată ca actriță de Teatrul de Stat din Baia Mare, a preferat să rămînă în lumea păpușilor, contribuind alături de întregul colectiv la reușitele teatrului băcăuan, cu care a făcut imprimări în studiourile de radio și televiziune și a întreprins turnee în Iugoslavia, Polonia, Italia, Cehoslovacia și Belgia.
Spectacolul de referință a rămas “Fantezii”, în regia regretatului Petru Valter, distins în 1975, la Festivalul Teatrelor pentru Copii și Tineret de la Piatra Neamț, cu Premiul Asociației Internaționale a Teatrelor de Copii și Tineret. Pînă la pensionare a interpretat zeci de roluri, reprezentative fiind Piticul, din “Trei pitici și un licurici”, Iedul cel Mare, din “Capra cu trei iezi”, Bursucul, din “Dumbrava minunată”, Flămînzilă, din “Harap Alb”, toate în regia lui Petru Valter, Maimuța, din “Aventurile popîndăului Pop”, regia Bogdan Ulmu, Hapsînul, din “Guliver în țara păpușilor”, regia Mihai Pascal, dar și altele din spectacolele “Aladin și lampa fermecată”, “Prîslea cel voinic și merele de aur”, “Albă ca Zăpada”, “Stele, stele”, “Fin și căluțul alb”, “Aventurile unei vrăjitoare”, “Păcală”, “Iancu Jianu”, în care și-a “împrumutat” adesea și vocea, făcînd deliciul copilăriei unor adulți de azi.
Lasă un răspuns