• în timp ce numărul coletelor trimise la destinație cu trenul a scăzut drastic, în Gara Bacău mai există un singur electrocar, și acela ca vai de lume
Vopsit în roșu, cu electromotorul schimbat, fără frîne și cu anvelope aduse de acasă de salariați. Cam așa arată ultimul electrocar care se „tîrîie” prin gara Bacău. „A fost adus acum cîțiva ani din altă parte, pentru că electrocarul care era la Bacău își dăduse obștescul sfîrșit, dar nici acesta nu mai are mult. Toată instalația electrică a fost schimbată, cauciucurile au fost aduse de acasă de un coleg, cît despre frîne, acestea nu mai există de mult. De altfel, odată am intrat cu el într-un tren din această cauză. De multe ori, însă, sînt nevoit să sar în fața lui pentru a-l opri, pentru că altfel nu am cum”, povestește cel care, de peste zece ani, își cîștigă pîinea de pe urma „arătaniei” de culoare roșie. Ne spune cum îl cheamă, dar ne roagă să nu-i divulgăm numele, pentru că nu vrea să aibă necazuri cu patronul, motiv pentru care îi vom spune nea Vasile. Pentru a ne convinge că ultimul „titicar” din Gara Bacău e ca vai de el, omul ne invită să ne urcăm la volan, dar îl asigurăm că îl credem pe cuvînt. Afară, lîngă ușa magaziei de la „mesagerie”, patru remorci de electrocar așteaptă să fie folosite. Cînd se va întîmpla acest lucru, nimeni nu știe, pentru că, de cele mai multe ori, coletele ajunse în Gara Bacău încap pe electrocar.
„Cred că, în comparație cu ceea ce era acum zece ani, numărul coletelor trimise prin CFR a scăzut mai mult de jumătate. De obicei, la Bacău ajung coletele care au ca destinatar pe cineva de aici sau din Piatra Neamț. Transportul auto a pus pe chituci mesageria feroviară, dar trebuie spus că și prețurile mari și calitatea serviciilor au contat. Cum la noi nu este tură de noapte, coletele care ajung cu trenurile de noapte sînt duse la Pașcani, după care, după o zi sau două, se întorc la Bacău. Omul nu poate aștepta, însă, două zile pînă îi vine coletul de la Pașcani, așa că se lasă păgubaș și a doua oară nu mai apelează la noi”, spune nea Vasile.
În criză de bani, CFR-ul s-a dispensat de „mesagerie” fără prea mari regrete. Acum, sectorul a devenit societate de sine stătătoare. Mulți oameni au plecat sau au fost puși pe liber, dar lucrurile par a merge din rău în mai rău. Acum, nea Vasile se gîndește la pensie, dar nu ascunde că, în ciuda faptului că nu mai are mulți ani de muncit, nu i-ar displăcea să găsească un loc de muncă mai bun. Pînă atunci, însă, continuă să se lupte cu „monstrul” electric de culoare roșie și, din cînd în cînd, va sări în fața lui pentru a-l opri. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns